botos definitie

BOTÓS, -OÁSĂ, botoși, -oase, adj. (Despre oameni) 1. Cu gura mare în formă de bot (1). 2. Fig. Bosumflat, supărat. 3. Fig. (Fam.) Obraznic. – Din bot + suf. -os. adjectiv botos

botos, -oasă, botoși, -oase s. m., s. f., adj. 1. (persoană) cu buze groase; afectat de prognatism 2. (individ) obraznic, arogant 3. (om) bosumflat adjectiv botos

botós, -oásă adj. (d. bot). Cu botu proeminent. Fig. Fam. Bosunflat. Obraznic. adjectiv botos

botós adj. m., pl. botóși; f. botoásă, pl. botoáse adjectiv botos

botos a. 1. cu botul gros; 2. fam. obraznic, nerușinat. adjectiv botos

BOTÓS, -OÁSĂ, botoși, -oase, adj. (Despre oameni) 1. Cu gura mare, în formă de bot (1). 2. Fig. Bosumflat, supărat. 3. Fig. (Fam.) Obraznic, arogant. – Bot + suf. -os. adjectiv botos

BOTÓS -OÁSĂ, botoși, -oase, adj. (Despre oameni) 1. Cu gura mare, în formă de bot. Celălalt... oglindea pe fața-i rînjitoare și boioasă josnicia cea mai murdară. M. I. CARAGIALE, C. 45. 2. Fig. Supărat, bosumflat. Duțu a stat tot timpul mesei botos. C. PETRESCU, A. 450. Dar ce ai, puiule, de ești așa botos? CONTEMPORANUL, VII 114. ◊ E x p r. A rămîne botos = a nu reuși într-o acțiune întreprinsă; a rămîne cu buzele umflate. 3. (Familiar) Obraznic, îndrăzneț. Te știu că ești botos! îl repezi preotul. PAS, L. I 14. adjectiv botos-oasă