boscorodit definitie

boscorodí (désc, -ít), vb. – 1. A face farmece. – 2. A bombăni, a bodogăni. Mag. boszorkányos „a face farmece” (Drăganu, Dacor., V, 322; Scriban). – Der. boscoroadă, s. f. (bombăneală); boscorodeală, s. f. (bombăneală). Rut. bozkoróditi care, după Bogrea, Dacor., IX, 795, este sursa cuvîntului rom., pare mai curînd că provine de la el. verb tranzitivboscorodi

BOSCORODÍ, boscorodesc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A vorbi (singur) spunând vorbe neînțelese; a bolborosi. ♦ (În superstiții) A descânta, a vrăji. 2. Tranz.A mustra, a cicăli. – Onomatopee. verb tranzitivboscorodi

boscorodí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. boscorodésc, imperf. 3 sg. boscorodeá; conj. prez. 3 să boscorodeáscă verb tranzitivboscorodi

boscorodì v. Mold. 1. a descânta, a mormăi: boscorodind molifte NEGR.; 2. a scotoci: ce-mi boscorodești prin dulap? AL. [Compromis din bosco(ni) și blogodori, printr’o formă intermediară (blogo)rodi]. verb tranzitivboscorodì

BOSCORODÍ, boscorodesc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A vorbi (singur) spunând vorbe neînțelese. 2. Tranz. A face cuiva întruna observații; a mustra mereu pe cineva. 3. Tranz. (Pop.) A descânta, a vrăji. – Cf. ucr. božkorodity. verb tranzitivboscorodi

BOSCORODÍ, boscorodesc, vb. IV. 1. Intranz. A vorbi (singur) spunînd vorbe neînțelese, a bolborosi; a îndruga. Turnau [făină] în ceaun, de-a dreptul din poală, boscorodind. CAMILAR, N. I 209. Mirați, au boscorodit turcii pe limba lor. STANCU, D. 11. Femeia boscorodea în tindă. REBREANU, R. II 62. ♦ (În superstiții) A descînta pronunțînd formule neînțelese; a vrăji. Țiganca... întinse cărțile. Apoi începu să boscorodească. SANDU-ALDEA, D. n. 193. ]Începe dracul a boscorodi din gură și a descînta. CREANGĂ, P. 58. ◊ Tranz. Cînd. trecea cu mortul pe la poarta noastră, îl boscorodeam cu cimilitura: Chițigaie, gaie... CREANGĂ, A. 14. 2. Tranz. A mustra, a cicăli. La masă stătea lîngă mine și mă boscorodea mereu că nu mănînc. IBRĂILEANU, A. 27. verb tranzitivboscorodi

boscorodésc v. tr. și intr. (ung. boszorkánykodni, a fărmăca). Fam. Descînt, sfătuĭesc mult: nu mă maĭ boscorodi atîta! Bodogănesc, mormăi, spun mult și încet (descîntece, rugăciunĭ): a boscorodi un descîntec. Rar. Scotocesc, cotroboĭesc: a boscorodi pin dulapuri. – Și boroscodesc. V. fărmăcător, blogodoresc. verb tranzitivboscorodesc