boscoane s. f. pl. (reg.) farmece substantiv femininboscoane
boscoánă, -e, (bozgoană), s.f. – Farmec, făcătură, vrajă: „Dar i-a spus o babă meșteră în boscoane ce trebuie să facă” (Bilțiu 1999: 193). – Din bosorcău „vrăjitor” + -oană. substantiv femininboscoană
BOSCOÁNĂ, boscoane, s. f. (Transilv., în superstiții, mai ales la pl.) Farmec, făcătură, vrajă; descîntec. Aici văd pe sfînta Vineri lîngă muntele de glajă Culegînd flori de boscoane, ierbi de farmec pentru vrajă. COȘBUC, P. II 137. Veneai tu și fără de boscoanele lui. SLAVICI, O. II 186. Aceasta trebuie să fie o boscoană mare... ai grijă, împărate, să nu dai de rău. RETEGANUL, P. II 31. substantiv femininboscoană
boscoane s. f. pl. (reg.) farmece temporarboscoane
boscoane f. pl. Mold. vrăji, fermece. [Gr. bizantin BASCANÍA (cf. amăgi)]. temporarboscoane