bortos definitie

bortós, -oásă adj. (d. bortă). Est. Găunos, scorburos. adjectivbortos

bortós, -oasă, adj. – 1. Găunos, viermănos (Țiplea 1906). 2. Scobit, săpat, golit: „Aiesta nu-i măr bortos / Ca să-l muști și să-l țâptí gios” (Țiplea 1906: 504). – Din bortă + -os. adjectivbortos

BORTÓS, -OÁSĂ, borțoși,-oase, adj. (Mold., Transilv.) Cu bortă, găurit, găunos; (despre copaci) storburos. Puse pe bietul copilaș în scorbura unui lemn bortos. RETEGANUL, P. I 13. S-au ascuns într-o măsea de ale lui, care era bortoasă. SBIERA, P. 169. adjectivbortos

BORȚÓS, -OÁSĂ, borțoși, -oase, adj. (Pop.) Cu burtă mare. ♦ (La f.) Gravidă. – Din borț + suf. -os. adjectivborțos

borțos, -oasă, borțoși, -oase s. m., s. f., adj 1. (om) cu burta mare, gras 2. (femeie) gravidă adjectivborțos

borțós, -oásă adj. (din burduțos, burduhos). Munt. Triv. Pîntecos. Fem. Gravidă îngreunată. adjectivborțos

borțos a. 1. cu burta mare; 2. însărcinată (vorbind de femei). adjectivborțos

borțós (fam.) adj. m., pl. borțóși; f. borțoásă, pl. borțoáse adjectivborțos

BORȚÓS, -OÁSĂ, borțoși, -oase, adj. (Pop. și fam.; adesea substantivat) Cu burtă mare. ♦ (La f.) Gravidă. – Borț + suf. -os. adjectivborțos

BORȚÓS, -OÁSĂ, borțoși, -oase, adj. (Popular) Cu burtă mare. A făcut ce-a făcut și, din toată sărăcia, a cumpărat un crap mare și borțos. CARAGIALE, M. 21. ♦ (La f., despre femei) Gravidă, însărcinată. Pe urmă... a aflat că am rămas borțoasă. STANCU, D. 59. adjectivborțos