borderou definitie

borderóu (borderóuri), s. n. – Listă, factură. Fr. bordereau. substantiv neutruborderou

BORDERÓU s.n. Listă, tablou care cuprinde sumele unui cont, hârtiile unui dosar etc. [< fr. bordereau]. substantiv neutruborderou

BORDERÓU s. n. listă, tablou care cuprinde sumele unui cont, hârtiile unui dosar etc. (< fr. bordereau) substantiv neutruborderou

BORDERÓU, borderouri, s. n. Tablou sau listă în care se trec sumele unui cont, hârtiile unui dosar, materialele dintr-o magazie etc. – Fr. bordereau. substantiv neutruborderou

borderóŭ n., pl. urĭ (fr. bordereau, d. bord, bord 2). Notă explicativă amănunțită, articul cu articul, a uneĭ socotelĭ. Borderoŭ de inscripțiune, acela care cuprinde enunțarea uneĭ polițe care trebuĭa să fie înscrisă în registru păstrător al ipotecilor. substantiv neutruborderoŭ

borderóu s. n., art. borderóul; pl. borderóuri substantiv neutruborderou

borderou n. notă explicativă și amărunțită, articol cu articol, a unei socoteli. substantiv neutruborderou

BORDERÓU, borderouri, s. n. Listă sau tablou în care se înscriu conturi, mărfuri, valori sau acte. – Din fr. bordereau. substantiv neutruborderou

BORDERÓU, borderouri, s. n. Tablou sau listă în care se trec sumele unui cont, hîrtiile unui dosar, materialele dintr-o magazie etc. Recepționarea materialelor se consemnează într-un borderou de predare. Borderou de acte justi­ficative. ▭ Înregistrarea în carnetul de predare și în borderourile zilnice a cantităților de lapte colectate. B. O. 1953, 10. substantiv neutruborderou