BORDÁJ s.n. Pereții exteriori ai unei nave. [< fr. bordage]. substantiv neutrubordaj
BORDÁJ s. n. 1. bordare. 2. înveliș exterior al corpului unei nave. (< fr. bordage) substantiv neutrubordaj
BORDÁJ, bordaje, s. n. Fâșiile metalice sau de lemn care învelesc coastele și traversele unei nave. – Fr. bordage. substantiv neutrubordaj
bordáj s. n., pl. bordáje substantiv neutrubordaj
BORDÁJ, bordaje, s. n. Înveliș exterior, metalic sau lemnos, al scheletului unei ambarcațiuni. – Din fr. bordage. substantiv neutrubordaj
bordaj substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | bordaj | bordajul |
plural | bordaje | bordajele | |
genitiv-dativ | singular | bordaj | bordajului |
plural | bordaje | bordajelor |