BORBORÍSME s.n. pl. Borborigme. [Cf. gr. borborizein – a chiorăi]. substantiv neutruborborisme
borborisme substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | borborisme | borborismele |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | borborisme | borborismelor |
plural | — | — |