borțos definitie

BORȚÓS, -OÁSĂ, borțoși, -oase, adj. (Pop.) Cu burtă mare. ♦ (La f.) Gravidă. – Din borț + suf. -os. adjectiv borțos

borțos, -oasă, borțoși, -oase s. m., s. f., adj 1. (om) cu burta mare, gras 2. (femeie) gravidă adjectiv borțos

borțós, -oásă adj. (din burduțos, burduhos). Munt. Triv. Pîntecos. Fem. Gravidă îngreunată. adjectiv borțos

borțós (fam.) adj. m., pl. borțóși; f. borțoásă, pl. borțoáse adjectiv borțos

borțos a. 1. cu burta mare; 2. însărcinată (vorbind de femei). adjectiv borțos

BORȚÓS, -OÁSĂ, borțoși, -oase, adj. (Pop. și fam.; adesea substantivat) Cu burtă mare. ♦ (La f.) Gravidă. – Borț + suf. -os. adjectiv borțos

BORȚÓS, -OÁSĂ, borțoși, -oase, adj. (Popular) Cu burtă mare. A făcut ce-a făcut și, din toată sărăcia, a cumpărat un crap mare și borțos. CARAGIALE, M. 21. ♦ (La f., despre femei) Gravidă, însărcinată. Pe urmă... a aflat că am rămas borțoasă. STANCU, D. 59. adjectiv borțos

bortós, -oásă adj. (d. bortă). Est. Găunos, scorburos. adjectiv bortos

bortós, -oasă, adj. – 1. Găunos, viermănos (Țiplea 1906). 2. Scobit, săpat, golit: „Aiesta nu-i măr bortos / Ca să-l muști și să-l țâptí gios” (Țiplea 1906: 504). – Din bortă + -os. adjectiv bortos

BORTÓS, -OÁSĂ, borțoși,-oase, adj. (Mold., Transilv.) Cu bortă, găurit, găunos; (despre copaci) storburos. Puse pe bietul copilaș în scorbura unui lemn bortos. RETEGANUL, P. I 13. S-au ascuns într-o măsea de ale lui, care era bortoasă. SBIERA, P. 169. adjectiv bortos

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului borțos

borțos   masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular borțos borțosul borțoa borțoasa
plural borțoși borțoșii borțoase borțoasele
genitiv-dativ singular borțos borțosului borțoase borțoasei
plural borțoși borțoșilor borțoase borțoaselor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z