bor definitie

credit rapid online ifn

BOR1 s.n. Metaloid răspândit în natură sub formă de săruri ale acidului boric. [< fr. bore]. substantiv neutrubor

BOR2 s.n. Marginea ieșită în afară a unei pălării. [Pl. -ruri. / < fr. bord]. substantiv neutrubor

credit rapid online ifn

BOR1 s. n. metaloid în natură sub formă de săruri ale acidului boric. (< fr. bore) substantiv neutrubor

BOR2 s. n. marginea circulară ieșită în afară a unei pălării. (< fr. bord) substantiv neutrubor

BOR1 s. m. Metaloid care se găsește în natură sub formă de săruri ale acidului boric. – Fr. bore. substantiv neutrubor

BOR2, boruri, s. n. Marginea răsfrântă a pălăriei. – Fr. bord. substantiv neutrubor

1) bor m. (d. bour, ca nor d. nour, după coarnele luĭ drepte). Trans. (Mediaș). Melc. substantiv neutrubor

*2) bor n. (din borax). Chim. Un corp simplu solid tri- și pentavalent descoperit de Gay-Lussac și Thénard în Francia și de Davy în Anglia în 1808. E de două felurĭ: amorf și cristalizat. Cel amorf e o pulbere verzuĭe, înegrește degetele e rău conducător de electricitate și se topește la temperaturĭ înalte. Cel cristalizat e incolor și pare a fi o combinațiune de aluminiŭ. substantiv neutrubor

bor1 (element chimic) s. n.; simb. B substantiv neutrubor

bor, s.m. – Vânt puternic: „În vânt și bor mare face-te-oi, / În vânt mare țâpa-te-oi” (Bilțiu 2002: 201; Odești, 1974; descântec). – Cf. bora „vânt puternic, uscat și rece, care bate iarna dinspre munte spre mare” (< it., fr. bora); Cf. Boreas (mit.) „vântul din nord; zeu care a întemeiat un regat în Thracia„. substantiv neutrubor

bor2 (margine de pălărie) s. n., pl. bóruri substantiv neutrubor

bor n. metaloid, de un brun verziu, care nu există în natură decât în stare de acid boric. substantiv neutrubor

BOR1 s. n. Element chimic, semimetal negru-cenușiu, cristalin. – Din fr. bore. substantiv neutrubor

BOR2, boruri, s. n. Margine circulară (răsfrântă) care înconjoară calota pălăriei. Din fr. bord. substantiv neutrubor

BOR1 s. m. Metaloid care se găsește în natură sub formă de săruri ale acidului boric. substantiv neutrubor

BOR2, boruri, s. n. (Mai ales la pl.) Marginea răsfrîntă a pălăriei. Prinseseși ticurile redactorilor și reporterilor care purtau pălării cu boruri mari. PAS, Z. I 285. Femeile [poartă] pe cap basmale roșii, iar bărbații pălării de mu­șama cu boruri mari. SAHIA, U.R.S.S. 22. – Variantă: bord (CARAGIALE, M. 37) s. n. substantiv neutrubor

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluibor

bor  substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular bor borul
plural boruri borurile
genitiv-dativ singular bor borului
plural boruri borurilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z