bonier definitie

bfclaxnet

BONIÉR s.n. Carnet de bonuri (1). [Pron. -ni-er. / < bon + -ier]. substantiv neutrubonier

BONIÉR s. n. carnet de bonuri (1). (< bon + -ier) substantiv neutrubonier

bfclaxnet

BONIÉR, boniere, s. n. Carnet din care se detașează bonuri (1). [Pr.: -ni-er] – Din bon + suf. -ier. substantiv neutrubonier

boniér (-ni-er) s. n., pl. boniére substantiv neutrubonier

BONIÉR, boniere, s. n. Carnet de bonuri (1). [Pr.: -ni-er] – Bon + suf. -ier. substantiv neutrubonier

BONIÉR, boniere, s. n. Carnet (perforat) din care se detașează bonuri. Bonierele trebuie vizate. – Pronunțat: -ni-er. substantiv neutrubonier

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluibonier

bonier  substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular bonier bonierul
plural boniere bonierele
genitiv-dativ singular bonier bonierului
plural boniere bonierelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z