BONDISÁ vb. I. intr. (Despre avioane) a face bonduri. [Cf. fr. bondir]. verb bondisa
bondisá (a ~) vb., ind. prez. 3 bondiseáză verb bondisa
| bondisa verb | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
| (a) bondisa | bondisare | bondisat | bondisând | singular | plural | ||
| bondisând | — | ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) | — | (să) — | — | — | — | |
| a II-a (tu) | — | (să) — | — | — | — | ||
| a III-a (el, ea) | bondisează | (să) — | bondisa | bondisă | bondisase | ||
| plural | I (noi) | — | (să) — | — | — | — | |
| a II-a (voi) | — | (să) — | — | — | — | ||
| a III-a (ei, ele) | bondisează | (să) bondiseze | bondisau | bondisară | bondisaseră | ||