BOMFÁIER s.n. Ferăstrău de mână cu care se taie metale. [< germ. Bogenfeilen]. substantiv neutrubomfaier
BOMFÁIER, bomfaiere, s. n. Ferăstrău de mână pentru tăiat metale. [Acc. și: bómfaier] substantiv neutrubomfaier
bomfáier (-fa-ier) s. n., pl. bomfáiere substantiv neutrubomfaier
BOMFÁIER, bomfaiere, s. n. Fierăstrău de mână pentru tăiat metale. [Acc. și: bómfaier] – Din engl. bonfire. substantiv neutrubomfaier
BOMFÁIER, bomfaiere, s. n. Ferăstrău de mînă pentru tăiat metalele. substantiv neutrubomfaier
bomfaier substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | bomfaier | bomfaierul |
plural | bomfaiere | bomfaierele | |
genitiv-dativ | singular | bomfaier | bomfaierului |
plural | bomfaiere | bomfaierelor |