BOMBÉU s.n. Partea întărită și bombată care formează vârful încălțămintei. [Pl. -uri. / < fr. bombé]. substantiv neutrubombeu
BOMBÉU s. n. partea întărită și bombată la vârful încălțămintei; șpiț. (< fr. bombé) substantiv neutrubombeu
BOMBÉU, bombeuri, s. n. Partea întărită și bombată care formează vârful încălțămintei. – După fr. bombé. substantiv neutrubombeu
bombéu s. n., art. bombéul; pl. bombéuri substantiv neutrubombeu
BOMBÉU, bombeuri, s. n. Vârful (întărit) al încălțămintei. – Din fr. bombé. substantiv neutrubombeu
BOMBÉU, bombeuri, s. n. Partea întărită și bombată care formează vîrful încălțămintei. substantiv neutrubombeu
bombeu substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | bombeu | bombeul |
plural | bombeuri | bombeurile | |
genitiv-dativ | singular | bombeu | bombeului |
plural | bombeuri | bombeurilor |