BOLTÍT, -Ă, boltiți, -te, adj. Care are formă de boltă sau de arc. ♦ Bombat. – V. bolti. adjectivboltit
BOLTÍT, -Ă, boltiți, -te, adj. Care are formă de boltă (1) sau de arc; bombat. – V. bolti. adjectivboltit
BOLTÍT, -Ă, boltiți, -te, adj. Care are formă de boltă sau de arc. În urmă crește creanga, boltită ca de dar. DEȘLIU, 6. Miji o rază de soare și se arcui în înălțimi un curcubeu boltit. C. PETRESCU, R. DR. 61. [Rinul curge] pe sub boltite poduri. ALECSANDRI, P. III 134. ♦ Bombat. O frunte... netedă, albă, corect boltită. EMINESCU, N. 35. adjectivboltit
BOLTÍȚĂ, boltițe, s. f. Diminutiv al lui boltă. substantiv femininboltiță
boltíță (rar) s. f., g.-d. art. boltíței; pl. boltíțe substantiv femininboltiță
BOLTÍȚĂ, boltițe, s. f. (Rar) Diminutiv al lui boltă. – Boltă + suf. -iță. substantiv femininboltiță
BOLTÍȚĂ, boltițe, s. f. Diminutiv al lui boltă. v. boltă (1). Iară capul meu Pune-l-vei boltiță, Boltiță-n portiță. TEODORESCU, P. P. 91.v. boltă (6). Crătința-i în două ițe, Cumpărată din boltițe. ȘEZ. IX 187. substantiv femininboltiță
boltiță | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | boltiță | boltița |
plural | boltițe | boltițele | |
genitiv-dativ | singular | boltițe | boltiței |
plural | boltițe | boltițelor |