boltit definitie

BOLTÍT, -Ă, boltiți, -te, adj. Care are formă de boltă sau de arc. ♦ Bombat. – V. bolti. adjectivboltit

BOLTÍT, -Ă, boltiți, -te, adj. Care are formă de boltă (1) sau de arc; bombat. – V. bolti. adjectivboltit

BOLTÍT, -Ă, boltiți, -te, adj. Care are formă de boltă sau de arc. În urmă crește creanga, boltită ca de dar. DEȘLIU, 6. Miji o rază de soare și se arcui în înălțimi un curcubeu boltit. C. PETRESCU, R. DR. 61. [Rinul curge] pe sub boltite poduri. ALECSANDRI, P. III 134. ♦ Bombat. O frunte... netedă, albă, corect boltită. EMINESCU, N. 35. adjectivboltit

BOLTÍ, pers. 3 boltește, vb. IV. Refl. A lua sau a avea formă de boltă (1). – Din boltă. verb tranzitivbolti

boltí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. boltésc, imperf. 3 sg. bolteá; conj. prez. 3 să bolteáscă verb tranzitivbolti

boltì v. 1. a încheia o clădire în boltă; 2. a săpa în formă de boltă. verb tranzitivboltì

BOLTÍ, boltesc, vb. IV. Tranz. A da (unei construcții) formă de boltă (1). ♦ Refl. A se deschide în formă de boltă (1). – Din boltă. verb tranzitivbolti

BOLTÍ, boltesc, vb. IV. Refl. A lua sau a avea formă de boltă. Cînd a stat viscolul și s-a boltit văzduhul ca un smalț albastru, gerul a prefăcut apa în cremene. SADOVEANU, P. M. 173. Soarele se lăsa spre dealul Galatei... și cerul se boltea fără nouri. SADOVEANU, Z. C. 207. ◊ Tranz. Fig. Vîntul a contenit cu desăvîrșire. Cerul boltește un albastru curat. SADOVEANU, O. A. II 192. verb tranzitivbolti

boltésc v. tr. (d. boltă). Construiesc în formă de boltă. verb tranzitivboltesc

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiboltit

boltit adjectiv		masculin		feminin
boltit adjectiv		nearticulat	articulat	nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	boltit	boltitul	boltită	boltita
nominativ-acuzativ	plural	boltiți	boltiții	boltite	boltitele
genitiv-dativ	singular	boltit	boltitului	boltite	boltitei
genitiv-dativ	plural	boltiți	boltiților	boltite	boltitelor

Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z