BOLTÍT, -Ă, boltiți, -te, adj. Care are formă de boltă sau de arc. ♦ Bombat. – V. bolti. adjectiv boltit
BOLTÍT, -Ă, boltiți, -te, adj. Care are formă de boltă (1) sau de arc; bombat. – V. bolti. adjectiv boltit
BOLTÍT, -Ă, boltiți, -te, adj. Care are formă de boltă sau de arc. În urmă crește creanga, boltită ca de dar. DEȘLIU, 6. Miji o rază de soare și se arcui în înălțimi un curcubeu boltit. C. PETRESCU, R. DR. 61. [Rinul curge] pe sub boltite poduri. ALECSANDRI, P. III 134. ♦ Bombat. O frunte... netedă, albă, corect boltită. EMINESCU, N. 35. adjectiv boltit
BOLTÍ, pers. 3 boltește, vb. IV. Refl. A lua sau a avea formă de boltă (1). – Din boltă. verb tranzitiv bolti
boltí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. boltésc, imperf. 3 sg. bolteá; conj. prez. 3 să bolteáscă verb tranzitiv bolti
BOLTÍ, boltesc, vb. IV. Tranz. A da (unei construcții) formă de boltă (1). ♦ Refl. A se deschide în formă de boltă (1). – Din boltă. verb tranzitiv bolti
BOLTÍ, boltesc, vb. IV. Refl. A lua sau a avea formă de boltă. Cînd a stat viscolul și s-a boltit văzduhul ca un smalț albastru, gerul a prefăcut apa în cremene. SADOVEANU, P. M. 173. Soarele se lăsa spre dealul Galatei... și cerul se boltea fără nouri. SADOVEANU, Z. C. 207. ◊ Tranz. Fig. Vîntul a contenit cu desăvîrșire. Cerul boltește un albastru curat. SADOVEANU, O. A. II 192. verb tranzitiv bolti
boltésc v. tr. (d. boltă). Construiesc în formă de boltă. verb tranzitiv boltesc
boltit adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | boltit | boltitul | boltită | boltita |
plural | boltiți | boltiții | boltite | boltitele | |
genitiv-dativ | singular | boltit | boltitului | boltite | boltitei |
plural | boltiți | boltiților | boltite | boltitelor |