boltit definitie

BOLTÍT, -Ă, boltiți, -te, adj. Care are formă de boltă sau de arc. ♦ Bombat. – V. bolti. adjectiv boltit

BOLTÍT, -Ă, boltiți, -te, adj. Care are formă de boltă (1) sau de arc; bombat. – V. bolti. adjectiv boltit

BOLTÍT, -Ă, boltiți, -te, adj. Care are formă de boltă sau de arc. În urmă crește creanga, boltită ca de dar. DEȘLIU, 6. Miji o rază de soare și se arcui în înălțimi un curcubeu boltit. C. PETRESCU, R. DR. 61. [Rinul curge] pe sub boltite poduri. ALECSANDRI, P. III 134. ♦ Bombat. O frunte... netedă, albă, corect boltită. EMINESCU, N. 35. adjectiv boltit

BOLTÍ, pers. 3 boltește, vb. IV. Refl. A lua sau a avea formă de boltă (1). – Din boltă. verb tranzitiv bolti

boltí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. boltésc, imperf. 3 sg. bolteá; conj. prez. 3 să bolteáscă verb tranzitiv bolti

boltì v. 1. a încheia o clădire în boltă; 2. a săpa în formă de boltă. verb tranzitiv boltì

BOLTÍ, boltesc, vb. IV. Tranz. A da (unei construcții) formă de boltă (1). ♦ Refl. A se deschide în formă de boltă (1). – Din boltă. verb tranzitiv bolti

BOLTÍ, boltesc, vb. IV. Refl. A lua sau a avea formă de boltă. Cînd a stat viscolul și s-a boltit văzduhul ca un smalț albastru, gerul a prefăcut apa în cremene. SADO­VEANU, P. M. 173. Soarele se lăsa spre dealul Galatei... și cerul se boltea fără nouri. SADOVEANU, Z. C. 207. ◊ Tranz. Fig. Vîntul a contenit cu desăvîrșire. Cerul boltește un albastru curat. SADOVEANU, O. A. II 192. verb tranzitiv bolti

boltésc v. tr. (d. boltă). Construiesc în formă de boltă. verb tranzitiv boltesc

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului boltit

boltit   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular boltit boltitul boltită boltita
plural boltiți boltiții boltite boltitele
genitiv-dativ singular boltit boltitului boltite boltitei
plural boltiți boltiților boltite boltitelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z