BOLNĂVICIÓS, -OÁSĂ, bolnăvicioși, -oase, adj. 1. Care contractează ușor o boală, care are sănătatea șubredă. ♦ (Ca) de bolnav. Înfățișare bolnăvicioasă. 2. Fig. Anormal, exagerat. – Din bolnav + suf. -ic-ios. adjectivbolnăvicios
bolnăviciós adj. m., pl. bolnăvicióși; f. bolnăvicioásă, pl. bolnăvicioáse adjectivbolnăvicios
bolnăvicios a. cam bolnav, nesănătos. adjectivbolnăvicios
BOLNĂVICIÓS, -OÁSĂ, bolnăvicioși, -oase, adj. 1. Care se îmbolnăvește ușor; gubav. ♦ (Ca) de bolnav. 2. Fig. Care este atras irezistibil spre viciu, spre lucruri anormale sau exagerate. – Bolnav + suf. -icios. adjectivbolnăvicios
BOLNĂVICIÓS, -OÁSĂ, bolnăvicioși, -oase, adj. 1. (Despre oameni) Care se îmbolnăvește repede, care contractează ușor o boală, care are sănătatea șubredă. Copil bolnăvicios. ▭ Cum e cam bolnăvicios, și-a făcut testamentul. CARAGIALE, O. II 25. 2. (Despre înfățișarea cuiva) Care trădează o boală ascunsă; (ca) de bolnav. înfățișare bolnăvicioasă. 2. Fig. Anormal, exagerat. Avînd o voință slabă... [pesimistul] va alunge la un amor propriu bolnăvicios. GHEREA, ST. CR. II 298. adjectivbolnăvicios
bolnăvicios | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | bolnăvicios | bolnăviciosul | bolnăvicioasă | bolnăvicioasa |
plural | bolnăvicioși | bolnăvicioșii | bolnăvicioase | bolnăvicioasele | |
genitiv-dativ | singular | bolnăvicios | bolnăviciosului | bolnăvicioase | bolnăvicioasei |
plural | bolnăvicioși | bolnăvicioșilor | bolnăvicioase | bolnăvicioaselor |