bolnav definitie

bólnáv (-vă), adj. – Care suferă de o boală, beteag. Bg. bolnav (Cihac; DAR); cf. boală, boli. – Der. bolnăvi, vb. (a îmbolnăvi, a suferi, a molipsi); bolnăvie, s. f. (înv., boală lungă); bolnăvicios, adj. (care se îmbolnăvește ușor); bolnăvos, adj. (înv., bolnăvicios); bolni, vb. (înv., a îmbolnăvi); bolnicios, adj. (rar, bolnăvicios); îmbolnăvi, vb. (a îmbolnăvi, a molipsi). adjectiv bolnav

BOLNÁV, -Ă, bolnavi, -e, adj. (Adesea substantivat) Atins de o boală; suferind. ◊ Expr. Bolnav de moarte = grav bolnav. – Bg. bolnav. adjectiv bolnav

bolnáv (vest) și bólnav (est), -ă adj. (bg. bolnáv. V. boală). Care suferă de o boală. – Și bonláv (Bz.). adjectiv bolnav

bolnav a. care suferă de boală. [Bulg. BOLNAV]. adjectiv bolnav

bolnáv adj. m., s. m., pl. bolnávi; adj. f., s. f. bolnávă, pl. bolnáve adjectiv bolnav

BOLNÁV, -Ă, bolnavi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de o boală; (om) suferind, beteag. [Acc. și: (reg.) bólnav] – Din bg. bolnav. adjectiv bolnav

BOLNÁV, -Ă, bolnavi, -e, adj. (în opoziție cu sănă­tos) Atins de o boală; suferind. Să doarmă dus băiatul Bolnav și obosit! IOSIF, PATR. 35. El se vedea bolnav, pră­pădit, fără putere de a munci, aruncat în izbeliștea nenorocirilor. VLAHUȚĂ, O. A. I 102. Trimet să-l întrebe de sănătate și mi se răspunde că era greu bolnav in așternut. GHICA, Ș. A. 84. ◊ (Urmat de determinări introduse prin prep. «de», arătînd felul bolii sau partea corpului atinsă de boală) Bolnav de inimă. Bolnav de friguri. ▭ Ochii îi erau întunecați, tulburi, nestrăvezii, cum sînt uneori ochii celor bolnavi de piept. DUMITRIU, N. 159. Nu înțeleg nimica... s-a tînguit lelea Ileana, privind cu îndoială ochii mari și bolnavi de trudă ai lui Alecuț. SADOVEANU, N. F. 107. Țipenie de om nu le deschi­dea ușa, parcă erau bolnavi de ciumă. CREANGĂ, P. 73. ◊ F i g. Pe un pat sărac asudă într-o lungă agonie Tînărul. O lampă-ntinde limb-avară și subțire, Sfîrîind în aer bolnav. EMINFSCU, O. I 52. ◊ Expr. Bolnav de moarte sau bolnav mort = grav bolnav. Slabă și stîlcită cum era, [macra] căzu la pat, bolnavă de moarte. CREANGĂ, P. 13. ♦ (Substantivat) Iordache îi zise Pîrvului, bolnavului... DUMITRIU, B. F. 32. ◊ (Adver­bial, rar) Ațipise într-un somn bolnav de greu, ca o noapte imensă cu toate geamurile cerului închise. POPA, V. 153. – Accentuat și: (Mold., Transilv.) bólnav. adjectiv bolnav

a fi bolnav de nasulie expr. (adol., vulg.) a fi extrem de antipatic. adjectiv afibolnavdenasulie