bolire definitie

bolí (bolésc, bolít), vb. – A se îmbolnăvi, a se simți rău. Sl. bolĕti (Cihac, DAR); cf. boală. – Der. boleac, adj. (înv., bolnăvicios); bolie, s. f. (înv., rană). verbboli

BOLÍ, bolesc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A fi bolnav timp mai îndelungat; a suferi de o boală lungă sau cronică. – Slav (v. sl. bolĕti). verbboli

bolí, bolesc, vb. intranz. – A zace pe pat; a fi bolnav: „Lerman zace și bolește” (Calendar 1980: 4). – Din sl. bolĕti (DEX). verbboli

bolí (a ~)^ (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bolésc, imperf. 3 sg. boleá; conj. prez. 3 să boleáscă verbboli

bolì v. a fi sau a zăcea bolnav: copiii când bolesc de boala câinească ISP. [V. boală]. verbbolì

BOLÍ, bolesc, vb. IV. Intranz. (Pop. și fam.) A zăcea bolnav, a fi bolnav timp îndelungat. – Din sl. bolĕti. verbboli

BOLÍ, bolesc, vb. IV. Intranz. (Uneori urmat de determinări prin care se arată felul bolii) A suferi de o boală lungă sau cronică, a fi bolnav timp mai în­delungat, a zăcea la pat. Țața Niculina a spus mamei că Tică al ei bolește de trei zile, cu gîlci și fierbințeli. PAS, Z. I 215. Atîta numai știm noi singuri Că Pipăruș era cam chior. Și totdeauna-n mărțișor Bolea de tusă și de friguri. COȘBUC, P. II 253. verbboli

bolésc v. intr. (vsl. bolĭeti. V. boală pri- și războiesc). Îs bolnav: a bolit mult timp. verbbolesc