boli definitie

a lăsa (pe cineva) în boli / în moara lui expr. (pop.) a lăsa (pe cineva) în pace. substantiv feminin alăsa

boală f. vită (în graiul țărănesc): hais, boală. [Cf. bou]. substantiv feminin boală

boálă (-óli), s. f.1. Maladie, afecțiune, beteșug. – 2. Calamitate, dezastru. – 3. Hoit, mortăciune; termen ofensiv care se folosește cu privire la animale, și uneori și la oameni. Sl. bolĭ „bolnav” (Miklosich, Slaw. Elem., 15), cf. sb. bol(a) „boală”, rus. bolĭ „durere”. Cf. boli și bolnav; bală. substantiv feminin boală

BOÁLĂ, boli, s. f. 1. Tulburare a sănătății, datorită unor agenți din mediul interior sau exterior al organismului. ◊ (Pop.) Boala copiilor = epilepsie. Boală lungă (sau mare) = tifos. Boală seacă = tuberculoză. Boală de zahăr = diabet. ◊ Expr. A băga rufele în boală = a spăla rufele prost, de mântuială. A scoate rufele din boală = a spăla rufele bine după ce mai întâi au fost prost spălate. 2. Epitet dat vitelor (sau altor animale) slabe, leneșe, nărăvașe. 3, (Fam.) Poftă, dorință; capriciu; pasiune. ◊ Expr. A avea boală să... = a avea o dorință, o poftă chinuitoare de a face ceva. ♦ (Fam.) Ciudă, necaz; pornire, pică, invidie. [Pl. și: boale] – Slav (v. sl. bolĩ). substantiv feminin boală

a vârî (pe cineva) în boală / în draci / în groapă / în sperieți expr. 1. a speria tare; a îngrozi, a înfricoșa, a înspăimânta. 2. a enerva, a înfuria. substantiv feminin avârî

boálă f., pl. e și (est) bolĭ (vsl. bolĭ, bolnav; sîrb. bol, durere, rus. bolĭ, durere. V. bolesc, boleșniță, bolnav). Stricarea sănătățiĭ, starea ființeĭ orĭ planteĭ bolnave, ca atuncĭ cînd suferă de frigurĭ, holeră, oftică, dalac, mălură, tăcĭune ș.a. (V. epidemie, diateză). Fig Pasiune, manie: acest om are boala politiciĭ. Persoană nesuferită, cĭumă, scîrbă: cine-ĭ cĭuma asta? Epitet injurios cu care țăranu se adresează viteĭ: hăĭs, boală! A băga în boală saŭ în boale, a îngrozi, a emoționa grozav. A băga rufele’n boală, a le murdări spălîndu-le răŭ. Boala copiilor, epilepsie. Boală cînească, socote, unflarea pînteceluĭ la copiĭ cînd îi înțarcă și mănîncă fără să se sature. Boală uscată, consumare, stingere, marazm. substantiv feminin boală

boală f. 1. dărăpănarea sănătății: boala copiilor, epilepsie; boală câinească, umflarea pântecelui la copiii de țâță; boală uscată, consumpțiune; 2. stricăciune (la plante). [Slav. BOLĬ]. substantiv feminin boală

BOÁLĂ, boli, s. f. 1. (La om și la animale) Modificare organică sau funcțională a echilibrului normal al organismului; proces patologic care afectează organismul; maladie, afecțiune, beteșug. ◊ Boala somnului = boală infecțioasă gravă transmisibilă prin înțepătura muștei țețe. Boala papagalilor = psitacoză. ◊ (Pop.) Boala copiilor = epilepsie. Boală lungă (sau mare) = febră tifoidă. Boală seacă = tuberculoză pulmonară. Boală de zahăr = diabet. ◊ Expr. A băga pe cineva în (toate) boale(le) = a supăra, a irita, a enerva pe cineva, a face pe cineva să sufere din punct de vedere moral, a-l face să se simtă prost. ♦ (La plante, la vin etc.) Modificare organică, patologică sau biochimică. 2. Epitet dat vitelor (sau altor animale) slabe, leneșe, nărăvașe. 3. (Fam.) Capriciu, pasiune pentru ceva (sau cineva). ◊ Expr. A avea boală pe cineva = a avea ciudă, necaz, pică, invidie pe cineva. [Pl. și: boale] Din sl. bolĭ. substantiv feminin boală

BOÁLĂ, boli și boale, s. f. 1. Tulburare a activității normale a organismului sub influență unor agenți din mediul interior sau exterior; tulburare a sănătății. Boală de inimă. Boli epidemice.Și-l grijește așa de bine, că peste cîteva zile îl scoate din boală. CREANGĂ, P. 76. Nu vede bine; dar asta poate fi o boală trecătoare. NEGRUZZI, S.I 41. ◊ F i g. Criza, șomajul, risipa, mizeria maselor largi, iată bolile incurabile ale capitalismului. (Popular) Boala copiilor = epilepsie. Toți se speriarâ că l-a găsit- boala copiilor. GORJAN, H. II 155. Boală lungă sau boală mare = tifos. Boală rea = a) epilepsie; b) tifos. Boală seacă = tuberculoză. Boală de zahăr = diabet. ◊ L o c. adv. (Argotic) De boală = din capriciu, de-al dracului; diri necaz, invidie, răutate etc. ◊ Expr. A băga rufele în boală = a spăla rufele prost, de mîntuială. A scoate rufele din boală = a spăla rufele bine, după ce mai întîi au fost prost spălate. (Familiar) A băga (pe cineva) în boală (sau în boale sau în toate boalele) v. băga. 2. Epitet, dat vitelor (sau altor animale) care nemul­țumesc pe om (trag prost, sînt nărăvașe etc.). DU, boală! STANCU, D. 187. Ho! boală!,.. strigă Gîrneață cu glas de tunet. HOGAȘ, DR. II 98. substantiv feminin boală

a băga boala (în cineva) expr. a excita (pe cineva), a ațâța (pe cineva). substantiv feminin abăgaboala

a i se trage boala de la dop expr. (glum.) a se îmbolnăvi din cauza excesului de băuturi alcoolice. substantiv feminin aisetrageboaladeladop

bolí (bolésc, bolít), vb. – A se îmbolnăvi, a se simți rău. Sl. bolĕti (Cihac, DAR); cf. boală.Der. boleac, adj. (înv., bolnăvicios); bolie, s. f. (înv., rană). verb boli

BOLÍ, bolesc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A fi bolnav timp mai îndelungat; a suferi de o boală lungă sau cronică. – Slav (v. sl. bolĕti). verb boli

bolí, bolesc, vb. intranz. – A zace pe pat; a fi bolnav: „Lerman zace și bolește” (Calendar 1980: 4). – Din sl. bolĕti (DEX). verb boli

bolí (a ~)^ (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bolésc, imperf. 3 sg. boleá; conj. prez. 3 să boleáscă verb boli

bolì v. a fi sau a zăcea bolnav: copiii când bolesc de boala câinească ISP. [V. boală]. verb bolì

BOLÍ, bolesc, vb. IV. Intranz. (Pop. și fam.) A zăcea bolnav, a fi bolnav timp îndelungat. – Din sl. bolĕti. verb boli

BOLÍ, bolesc, vb. IV. Intranz. (Uneori urmat de determinări prin care se arată felul bolii) A suferi de o boală lungă sau cronică, a fi bolnav timp mai în­delungat, a zăcea la pat. Țața Niculina a spus mamei Tică al ei bolește de trei zile, cu gîlci și fierbințeli. PAS, Z. I 215. Atîta numai știm noi singuri Că Pipăruș era cam chior. Și totdeauna-n mărțișor Bolea de tusă și de friguri. COȘBUC, P. II 253. verb boli

bolésc v. intr. (vsl. bolĭeti. V. boală pri- și războiesc). Îs bolnav: a bolit mult timp. verb bolesc

Sinonime, conjugări si rime ale cuvantului boli

boli   verb infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) boli bolire bolit bolind singular plural
bolind boliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) bolesc (să) bolesc boleam bolii bolisem
a II-a (tu) bolești (să) bolești boleai boliși boliseși
a III-a (el, ea) bolește (să) boleai bolea boli bolise
plural I (noi) bolim (să) bolim boleam bolirăm boliserăm
a II-a (voi) boliți (să) boliți boleați bolirăți boliserăți
a III-a (ei, ele) bolesc (să) bolească boleau boli boliseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z