boleșniță definitie

BOLÉȘNIȚĂ, boleșnițe, s. f. (Pop.) Boală molipsitoare; epidemie. – Bg. boleštnica. substantiv femininboleșniță

boléșniță f., pl. e (vsl. bolestĭnica, rut. bolésnicĕa. V. boleaznă). Epidemia, molimă. substantiv femininboleșniță

boléșniță^ (pop.) s. f., g.-d. art. boléșniței; pl. boléșnițe substantiv femininboleșniță

boleșniță f. boală lipicioasă, epidemie puțin violentă. [Rut. BOLESNIȚĬA]. substantiv femininboleșniță

BOLÉȘNIȚĂ, boleșnițe, s. f. (Pop.) Boală molipsitoare (nu prea gravă). ♦ Epidemie, epizootie, molimă, boleaznă, boliște. – Din bg. boleštnica. substantiv femininboleșniță

BOLÉȘNIȚĂ, boleșnițe, s. f. (Popular) Boală (de obicei ușoară) molipsitoare; epidemie, molimă (puțin violentă). în fiecare vară ne bolnăveam de friguri... Dinspre baltă vine boleșniță. STANCU, D. 276. O boleșniță, care dădu pe neașteptate in păsări, puse vîrf necazurilor. DUNĂREANU, N. 22. În țară bîntuie multe boleșnițe. CARAGIALE, C.VII 204. substantiv femininboleșniță