BOLERÓ, bolerouri, s. n. 1. (Astăzi în forma boleróu) Haină femeiască scurtă până deasupra taliei, ca un ilic. 2. Numele unui dans spaniol, care se dansează cu acompaniament de chitară și castaniete; melodie după care se execută acest dans. [Var.: (1) boleróu s. n.] – Din fr. boléro, sp. bolero. substantiv neutrubolero
BOLERÓU s. n. vestă femeiască, scurtă până aproape de talie și deschisă în față. (< fr. boléro) substantiv neutrubolerou
boleróu/boleró2 (vestă) s. n., art. boleróul; pl. boleróuri substantiv neutrubolerou
BOLERÓU s. n. v. bolero. substantiv neutrubolerou
bolerou substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | bolerou | boleroul |
plural | bolerouri | bolerourile | |
genitiv-dativ | singular | bolerou | boleroului |
plural | bolerouri | bolerourilor |