bolero definitie

BOLERÓ s.n. 1. Haină fără mâneci, scurtă până aproape de talie și deschisă în față, purtată de femei peste bluză. 2. Dans național spaniol cu ritm moderat, care se dansează cu castaniete; aria acestui dans. [Acc. și bólero, var. bolerou s.n., pl. -ouri. / < fr. boléro, sp. bolero]. substantiv neutrubolero

BOLERÓ s. n. 1. dans popular spaniol în ritm legănat, însoțit de acompaniament de castaniete; melodia corespunzătoare. 2. cântec și dans cubanez cu ritm ternar și sincopat. (< fr. boléro, sp. bolero) substantiv neutrubolero

BOLERÓ, bolerouri, s. n. 1. Haină femeiască fără mâneci, scurtă până mai sus de talie, care se poartă peste bluză. 2. Numele unui dans național spaniol și melodia după care se execută. – Fr. boléro. substantiv neutrubolero

*boléro n. (fr. boléro, d. sp. bolero). Bondă femeiască elegantă. Ob. boleró (după fr.). substantiv neutrubolero

boleró¹ (dans) s. n., art. boleróul; pl. boleróuri substantiv neutrubolero

BOLERÓ, bolerouri, s. n. 1. (Astăzi în forma boleróu) Haină femeiască scurtă până deasupra taliei, ca un ilic. 2. Numele unui dans spaniol, care se dansează cu acompaniament de chitară și castaniete; melodie după care se execută acest dans. [Var.: (1) boleróu s. n.] – Din fr. boléro, sp. bolero. substantiv neutrubolero

BOLERÓ, bolerouri, s. n. 1. Haină femeiasca, de obicei fără mîneci, scurtă pînă mai sus de talie și deschisă în față, care se poartă peste bluză. 2. Dans național spaniei cu caracter vesel, acom­paniat de obicei de cîntec, castaniete sau chitară, a cărui arie a pătruns și în muzica dramatică. substantiv neutrubolero

boleróu/boleró² (vestă) s. n., art. boleróul; pl. boleróuri substantiv neutrubolerou