BOLDIȘÓR, boldișoare, s. n. Diminutiv al lui bold. substantiv neutru boldișor
boldișór^ (reg.) s. n., pl. boldișoáre substantiv neutru boldișor
BOLDIȘÓR, boldișoare, s. n. (Reg.) Diminutiv al lui bold. – Bold + suf. -ișor. substantiv neutru boldișor
BOLDIȘÓR, boidișoare, s. n. (Rar) Diminutiv al lui bold (4). Să facem un boldișor, Să-l avem la plugușor, Șă meargă mai iutișor. TEODOREȘCU, P. P. 153. substantiv neutru boldișor
| boldișor | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | boldișor | boldișorul |
| plural | boldișoare | boldișoarele | |
| genitiv-dativ | singular | boldișor | boldișorului |
| plural | boldișoare | boldișoarelor | |