boldi definitie

BOLDÍ, boldesc, vb. IV. (Reg.) Tranz. 1. A căsca, a holba, a zgâi ochii. ♦ Refl. A privi cu încordare. 2. A ghionti, a împinge. ♦ Fig. A îndemna, a îmboldi. – Din bold. verb tranzitivboldi

boldí (a ~)^ (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. boldésc, imperf. 3 sg. boldeá; conj. prez. 3 să boldeáscă verb tranzitivboldi

boldì v. 1. a împunge cu boldul; 2. a împinge cu cotul; 3. fig. a îndemna; 4. a aținti: ce boldești ochii la mine ? AL. verb tranzitivboldì

BOLDÍ, boldesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) 1. A îmboldi. 2. A căsca, a holba, a zgâi ochii. ♦ Refl. A privi cu încordare. – Din bold. verb tranzitivboldi

BOLDÍ, boldesc, vb. IV. (Mold.) 1. Tranz. (Cu privire la ochi; urmat de determinări introduse prin prep. « la » sau, mai rar, « asupra ») A căsca, a holba, a zgîi. Ionuț ieși în larg și-și boldi ochii asupra: acestei lumi nouă peste care fulgui au lin trandafiri de zori. SADOVEANU, F. J. 446; Căpitanul boldi, la Andrei niște ochi de taur. HOGAȘ, 92. Ce stai acolo înfipt ca un butuc și boldești ochii la mine? ALECSANDRI. T. 747. ◊ (Neobișnuit, complementul indică privirea) Și își boldea nedumerit privirea. TOMA, C. V. 349 2. R e f l. A privi cu încordare, a se uita țintă (undeva, la cineva sau la ceva). Lumea s-a boldit de uimire și neașteptare. POPA, V. 217. verb tranzitivboldi

boldésc v. tr. (d. bold). Holbez (bolocănesc) ochiĭ, mă uit speriat. V. refl. Mă uit furios: a te boldĭ la cineva. Ban. Îmboldesc. verb tranzitivboldesc