bolborosit definitie

BOLBOROSÍ, bolborosesc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A vorbi încet și nedeslușit. ♦ A rosti cuvinte într-o limbă străină (pe care ascultătorii nu o înțeleg). Bolboroseau graiuri străine (ODOBESCU). 2. Intranz. (Despre lichide) A produce un zgomot caracteristic la ciocnirea cu un obstacol sau în timpul fierberii. – Onomatopee. verb tranzitiv bolborosi

bolborosí (bolborosésc, bolborosít), vb. – 1. A vorbi nedeslușit, a bîigui, a îngăima. – 2. A gîlgîi. – 3. (Despre curcani) A croncăni. – Var. borborosi, bolborăi, bolbora. Creație expresivă, bazată pe consonanța b-l-b (cf. bîlbîi, bobleț) și pe ritmul ternar, cf. bîc. Bol-bol apare ca imitație a croncănitului curcanului. Aceeași consonanță intervine la ngr. βορ-βορίζω „a gîlgîi”, alb. belbërë „a bîigui”, sb. brbositi, brboriti „a vorbi repezit”, rus. balabolitĭ „a vorbi fără șir” (cf. Berneker 69). Din rom. pare a proveni rut. borborosy „bodogăneală”. Der. bolboroseală, s. f. (zgomot făcut de ceva care bolborosește; gîlgîială); bolborositor, adj. (care bolborosește); bolborositură, s. f. (bolboroseală). verb tranzitiv bolborosi

bolborosí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bolborosésc, imperf. 3 sg. bolboroseá; conj. prez. 3 să bolboroseáscă verb tranzitiv bolborosi

bolborosì (borborosì) v. 1. a clocoti (de valuri); 2. a țișni, a ieși fierbând și făcând bășici (de apă, de sânge): capul de-a dura sărea, sângele bolborosea POP.; 3. a vorbi iute și încurcat: începi a bolborosi turcește, fără să știi bechiu măcar CR.; 4. a striga (de curcani). [V. bolbol]. verb tranzitiv bolborosì

BOLBOROSÍ, bolborosesc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A vorbi nedeslușit. ♦ A vorbi într-o limbă străină (pe care ascultătorii nu o înțeleg). 2. Intranz. (Despre lichide) A gâlgâi, a scoate un zgomot asemănător cu cel al apei care fierbe. ♦ (Pop.) A chiorăi. – Formație onomatopeică. verb tranzitiv bolborosi

BOLBOROSÍ, bolborosesc, vb. IV. Intranz. 1. (Despre oameni) A vorbi încet și nedeslușit (sub stăpînirea unei stări afective), a se exprima neinteligibil. Alexiu... bolborosea ceva cu glas scăzut. DUMITRIU, B. F. 69. Sol­datul... încercă în mai multe rînduri să spună ceva, bolborosi fără șir – și tăcu definitiv. SAHIA, N. 75. Se sculă, bolborosi cuvinte încurcate de mulțumire. REBREANU, P. S. 127. Ce bolborosește din gură? ALECSANDRI, T. 179. ♦ A rosti cuvinte într-o limbă străină (pe care ascultătorii n-o înțeleg). (T r a n z.) Bolborosește trei vorbe fran­țuzești, nu știe carte, abia poate iscăli, și brațul lui ține girbaciu! stăphririi asupra «prostimii». SADOVEANU, N. F. 47. Boierii în divan bolboroseau graiuri străine. ODOBESCU, S. III 258. 2. (Despre lichide, în special despre apă și sînge) A produce un zgomot caracteristic cauzat de ciocnirea cu aerul sau cu alt obstacol. V. c l i p o c i, g î 1 g î i. O piatră se rostogoli în pîrău, undele bolborosiră. SADOVEANU, O. VI 11. Apa se scufundă bolborosind, ca suptă de gura unei viitori. VLAHUȚĂ, O. A. 407. Capul de-a dura sărea, Sîngele bolborosea. ALECSANDRI, P. P. 89. – Variantă: borborosí (ȘEZ. IV 125) vb. IV. verb tranzitiv bolborosi

bolborosésc (est) și borb- (vest) v. intr. (imit. înrudit cu bg. bŭrbolĭy, bŭrborĭy, rus. bormotátĭ, vgr. borborýzo, precum și cu rom. a forfoti, a bîlbîi, a dîrdîi ș.a.). Bîlbîi, pronunț răŭ. Clocotesc, forfotesc (vorbind de apă în cazan, în rîŭ orĭ în mațe). – În Trans. borbosesc (sîrb. brobosati). verb tranzitiv bolborosesc