bol definitie

BOL s.n. 1. Cocoloș. ◊ Cocoloș alimentar = cocoloș format din alimentele amestecate în gură cu salivă. 2. Ceașcă sferică simplă. 3. (Muz.) Surdină din cupe mobile, din metal sau cauciuc. [Pl. -luri. / < fr. bol, cf. gr. bolos – bulgăr, masă]. substantiv neutrubol

-BÓL², -BÓLĂ elem. „aruncare, transformare”. (< fr. -bole, cf. gr. bolein, a arunca) substantiv neutrubol

BOL¹ s. n. 1. cocoloș. ♦ ~ alimentar = pastă din alimentele amestecate în gură cu salivă. 2. vas de metal sau ceramică în formă de calotă sferică; cupă. 3. (muz.) surdină din cupe mobile, din metal sau cauciuc. (< fr. bol) substantiv neutrubol

BOL, boluri, s. n. (În expr.) Bol alimentar = cocoloș rezultat din amestecarea alimentelor cu salivă. – Fr. bol. substantiv neutrubol

bol s. n., pl. bóluri substantiv neutrubol

*bol n., pl. urĭ (vgr. bólos, aruncătură. V. simbol). Ceĭa ce înghițĭ dintr’o singură înghițitură: bol alimentar. V. gălătuc. substantiv neutrubol

bol n. 1. ceașcă mare fără mâner; 2. conținutul ei: un bol de lapte; 3. un fel de hap gros; bol alimentar, massă rotunjită ce formează pe limbă alimentele amestecate. substantiv neutrubol

BOL, boluri, s. n. 1. Cocoloș. Bol alimentar = cocoloș rezultat din mestecarea alimentelor cu salivă în cavitatea bucală. 2. Vas de formă semisferică, fără picior. – Din fr. bol. substantiv neutrubol

BOL, boluri, s. n. (Numai în e x p r.) Bol alimentar = cocoloș rezultat din amestecul în gură al alimentelor cu salivă. substantiv neutrubol