boit definitie

BOÍT s. n. (Reg.) Boire. – V. boi1. adjectivboit

boít (fam.) s. n. adjectivboit

BOIT1 s. n. (Fam.) Boire. – V. boi1. adjectivboit

BOÍT2, -Ă, boiți, -te, adj. (Reg.) Vopsit2; (fam.) fardat. – V. boi1. adjectivboit

BOÍT s. n. Acțiunea de a boi; boire, vopsire. adjectivboit

bói (-iuri), s. n.1. Talie, trup, statură. – 2. (Rar) Rasă, castă. – Mr. boe. Tc. boy (Șeineanu, II, 57; Lokotsch 327; Ronzevalle 54), sau cuman. boy (cf. Kuun 111); cf. ngr. μπό(γ)ι, alb. bojë (Meyer 40), bg. boi. Sensul al doilea ar putea fi rezultatul unei confuzii cu soi. verb tranzitivboi

boi, boiesc v. r. (peior.) a se farda excesiv verb tranzitivboi

BOÍ1, boiesc, vb. IV. Tranz. 1. A vopsi. ♦ Refl. (Peior., despre femei) A se farda. 2. (Fam.) A înșela, a păcăli. – Din boia. verb tranzitivboi

BOI2, boiuri, s. n. (Pop.) Trup, statură; făptură. ♦ Înfățișare, fizionomie. – Tc. boy. verb tranzitivboi

boĭ n., pl. urĭ (turc. boĭ, statură, fir, iță; ngr. bói, alb. bg. sîrb. boĭ). Rar. Statură, talie, corp. Vechĭ. Figură, înfățișare. Fir, iță. verb tranzitivboĭ

boì v. 1. a vopsi sau a colora stofe, lână, ață, etc.: lânuri boite fel de fel CR.; 2. pop. a înșela: bine l’am boit ! 3. a se drege la față: am boit-o cu roșu AL. [V. boia]. verb tranzitivboì

BOI2, boiuri, s. n. (Pop.) Trup, statură, înfățișare, fizionomie. – Din tc. boy. verb tranzitivboi

boiu n. statură, înfățișare: boiul lui arată a fi ceva deosebit ISP. Turc. BOY]. verb tranzitivboiu

boĭésc v. tr. (d. boĭa). Mold. Munt. est. Văpsesc. Fig. (Mold.) Înșel: l-a boit c’o capră șchĭoapă. A boĭ cuĭva ochiĭ, a-l înșela. verb tranzitivboĭesc

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiboit

boit  adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular boit boitul boi boita
plural boiți boiții boite boitele
genitiv-dativ singular boit boitului boite boitei
plural boiți boiților boite boitelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z