BOIERÍME s. f. Totalitatea boierilor, mulțime de boieri; clasa boierească; aristocrație. – Din boier + suf. -ime. substantiv femininboierime
boieríme s. f., g.-d. art. boierímii substantiv femininboierime
boierime f. clasa boierilor, nobleța țării. substantiv femininboierime
BOIERÍME s. f. Clasa stăpânilor feudali din Țările Române. – Boier + suf. -ime. substantiv femininboierime
BOIERÍME s. f. Totalitatea boierilor, clasa boierească; aristocrație. V. protipendadă. O mulțime de alte mese erau puse pentru boierime, pentru negustorime. ISPIRESCU, L. 39. Dan trecea iute printr-o parte de oraș în care locuia boierimea. EMINESCU, N. 56. substantiv femininboierime
boierime substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | boierime | boierimea |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | boierimi | boierimii |
plural | — | — |