bogomilism definitie

BOGOMILÍSM s. n. doctrină creștină eretică maniheistă, în Pen. Balcanică și în Rusia, cu caracter antifeudal. (< fr. bogomilisme) substantiv neutrubogomilism

BOGOMILÍSM s. n. Doctrină și sectă religioasă medievală de origine gnostică, răspândită mai ales în Bulgaria, care nu recunoștea biserica creștină și tainele ei, nici autoritatea statului. – Din Bogomil (nume propriu) + suf. -ism. substantiv neutrubogomilism

*bogomilízm n., pl. ar fi e. Erezia luĭ Bogomil. substantiv neutrubogomilizm

bogomilísm s. n. substantiv neutrubogomilism

bogomilism n. erezia bogomilică. substantiv neutrubogomilism

BOGOMILÍSM s. n. Doctrină apărută în sec. X în Bulgaria și răspândită în Asia Mică și Peninsula Balcanică, potrivit căreia Dumnezeu (forța binelui) a creat lumea spirituală nevăzută și sufletul omului, iar Satan (forța răului) a creat lumea vizibilă și stăpânește corpul omului. – Bogomil (n. pr.) + suf. -ism. substantiv neutrubogomilism

BOGOMILÍSM s. n. Numele unei secte religioase creștine-ortodoxe din Bulgaria (răspîndită mai demult și la noi), care nu recunoștea biserica creștină și tainele ei, cum și autoritatea statului; doctrina care stă la baza acestei secte. substantiv neutrubogomilism