boglár (-ri), s. m. – 1. Broșă, clemă, cataramă. – 2. Plantă erbacee, Ranunculus aureus. Mag. bolgár (Cihac, II, 483). substantiv masculinboglar
boglár m. (ung. boglár, rozetă, fibulă, gălbenele). Trans. O plantă ranunculacee. V. gălbeneală. substantiv masculinboglar
boglár (bo-glar) s. m., pl. boglári substantiv masculinboglar
BOGLÁR, boglari, s. m. Plantă erbacee otrăvitoare, cu flori mici, galbene, care crește în locuri mocirloase (Ranunculus sceleratus). – Din magh. boglár. substantiv masculinboglar
boglari | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | boglari | boglariul |
plural | boglari | boglarii | |
genitiv-dativ | singular | boglari | boglariului |
plural | boglari | boglarilor |