bogdaproste definitie

bodaprósti și (maĭ rar) bogdaprósti interj. (vsl. bg. bogŭ da prosti, „Dumnezeŭ să ierte”, adică „păcatele”. V. prostesc 3). Vorbă pin care mulțumesc cerșetoriĭ. Iron. Puĭ de bodaprosti, copil de cerșetor. A te umplea de bodaprosti, a te pricopsi, a te umplea de chichiriță (a te alege c’un nesucces orĭ c’o ocară): m’am dus, dar m’am umplut de bodaprosti! A zice bodaprosti, a te simți mulțămit: zi bodaprosti c’aĭ scăpat de el! În vest. -óste. invariabilbodaprosti

bogdapróste interj. – Mulțumesc, să fie primit. – Var. bodaproste, bo(g)daprosti. Sl. Bogŭ da prostitĭ „Domnul să-i ierte (pe morții tăi)”. Este formulă păstrată tradițional de cerșetori, care se folosește numai pentru a mulțumi cînd se primește ceva de pomană. Se pare că DAR greșește considerînd că pui de bogdaproste „om nenorocit, prăpădit” trebuie să se înțeleagă drept „copil de cerșetor”; este mai curînd o aluzie la puii care se dădeau în dar sau ca bir mănăstirilor, și care nu se alegeau desigur dintre cei mai grași și mari, cf. și expresia echivalentă de căpătat. invariabilbogdaproste

BOGDAPRÓSTE interj. (Adesea substantivat) Cuvânt prin care se mulțumește pentru un bun căpătat de pomană. ◊ Loc. adj. De bogdaproste = cerut sau căpătat de pomană. ◊ Expr. Ca un pui de bogdaproste = nenorocit, prăpădit. ♦ Exprimă ușurarea celui care a scăpat de o nenorocire, de o grijă etc. [Var.: bodapróste interj.] – Bg. bog da prosti. invariabilbogdaproste

bogdapróste/ bodapróste (pop.) (-da-pros-) interj. invariabilbogdaproste

bogdaproste ! (bodaproste) int. 1. mulțumirea cerșetorilor când sunt miluiți («Dumnezeu să vă ierte»); fig. să zici bogdaproste, că ’ți dedei vestea PANN; 2. (ironic) mulțumim D-voastră: el la toată lovitura bodaproste le zicea PANN. ║ n. (ironic) mulțumire: baba și cu fică-sa îl umplea de bogdaproste CR.; puiu de bodaproste, cerșetor: ghemuit în dăsagi ca un puiu de bodaproste CR. [Slav. BOGŬ DA PROSTITI, Dumnezeu să(-ți) ierte (păcatele)]. invariabilbogdaproste

BOGDAPRÓSTE interj. (Adesea substantivat) 1. Cuvânt de mulțumire adresat celui care dă ceva de pomană. ◊ Loc. adj. De bogdaproste = de pomană. ◊ Expr. Ca un pui de bogdaproste = (despre copii) nenorocit, prăpădit. (Fam.) A umple de bogdaproste = a ocărî (2). 2. Cuvânt prin care se exprimă ușurarea de a fi scăpat de o nenorocire, de o grijă etc. [Var.: bodapróste interj.] – Din bg. bog da prosti. invariabilbogdaproste

BOGDAPRÓSTE interj. Cuvînt prin care se mulțumea altădată pentru un bun căpătat de pomană. Cine-a mînca boțul cel de mămăligă să zică bogdaproste. CREANGĂ, P. 146. ◊ (Substantivat) După ce se sătura bine, zise crîșmăriței un bogdaproste! RETEGANUL, P. IV 9. Vă aduceți aminte de un sărac pre care îl întîlneați... împărțind bogdaprostele în dreapta și în stînga? NEGRUZZI, S. I 252. ◊ Loc. adj. De bogdaproste = cerut sau căpătat de pomană. Umbla cu niște haine de bogdaproste. ◊ Expr. (Cu sens depreciativ) Ca un pui de bogdaproste = cu înfățișare sau atitudine nenorocită, prăpădit, ca vai de el. Nița Stanciu... [sta] ghemuit ca un pui de bogdaproste în întuneric. PAS, L. I 60. (Ironic) A umple (pe cineva) de bogdaproste = a ocărî pe cineva (în loc de a-i mulțumi). (în forma bogdaprosti) Ș-apoi, ia să-l fi pus păcatul să se întreacă cu dedeochiul, căci baba și cu fiică-sa îl umplea de bogdaprosti. CREANGĂ, P. 285. A se umple de bogdaproste = a se alege cu ocări. Nu vor să-i spună unchiașului, de teamă să nu se umple de bogda­proste. SP. POPESCU, M. G. 23. ♦ Exprimă ușurarea sufletească a celui care a scăpat de o nenorocire. Bogda­proste c-am scăpat! TEODORESCU, P. P. 334. – Variante: bodapróste (CREANGĂ, A. 24), bodaprósti (VLAHUȚĂ, O. A. 428), bogdaprósti (ISPIRESCU, L. 175) interj. invariabilbogdaproste

pui de bogdaproste expr. copil sărac. invariabilpuidebogdaproste

a umple de bogdaproste expr. (pop.) a certa cu asprime. invariabilaumpledebogdaproste