bogasíu s. m. – Pînză groasă. – Var. bogasie, bogasan. Mr. buhasie. Tc. bogasi (Șeineanu, II, 55; Lokotsch 324; REW 1188); cf. ngr. μποϰασί, bg. bocasija, it. boccasino, fr. boucassin, sp. bocací. Der. bogasier, s. m. (negustor de textile); bogasierie, s. f. (prăvălie; textile). substantiv neutrubogasiu
BOGASÍU s. n. (Înv.) Stofă sau pânză scumpă care se importa din Orient și se întrebuința mai ales pentru căptușeli. – Ngr. bogası. substantiv neutrubogasiu
bogasíŭ n., pl. urĭ (turc. bogasy, buhasy, id., de unde și ngr. bogasi, buhasi, sp. bocaci, bocacin, fr. boucassin; pol. bogazya, ung. bagazia). Vechĭ. Un fel de pînză colorată care se întrebuința la căptușit ș.a. – Și bogasie, f. și bogaciŭ, bogacin și pogasiŭ. substantiv neutrubogasiŭ
bogasíu (înv.) s. n., art. bogasíul; pl. bogasíuri substantiv neutrubogasiu
bogasiu n. materie colorată și lustruită: șalvari de bogasiu. [Turc. BOGASY]. substantiv neutrubogasiu
BOGASÍU, bogasiuri, s. n. (Înv.) Stofă sau pânză fină importată din Orient și întrebuințată mai ales pentru căptușeli. – Din tc. bogası. substantiv neutrubogasiu
BOGASÍU s. n. (Învechit) Stofă sau pînză scumpă, în culori și cu lustru, care se importa din Orient și se întrebuința mai ales la căptușitul hainelor. O fermenea... căptușită cu bogasiu roșu... sta pe scara caselor marelui postelnic. FILIMON, C. 43. substantiv neutrubogasiu
bogasiu substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | bogasiu | bogasiul |
plural | bogasiuri | bogasiurile | |
genitiv-dativ | singular | bogasiu | bogasiului |
plural | bogasiuri | bogasiurilor |