BOGASIÉR, bogasieri, s. m. (Înv.) Negustor care vindea diferite articole de manufactură, în special bogasiu. [Pr.: -si-er] – Din bogasiu + suf. -er. substantiv masculinbogasier
bogasiér m. (d. bogasiŭ). Mold. Maĭ rar Munt. Negustor de manufactură saŭ de lipscănie. substantiv masculinbogasier
bogasiér (înv.) (-si-er) s. m., pl. bogasiéri substantiv masculinbogasier
bogasier m. cel ce vinde bogasiuri, marfă de manufactură: căciula cu roată a bogasierului FIL. substantiv masculinbogasier
BOGASIÉR, bogasieri, s. m. (Înv.) Negustor de articole de manufactură, în special de pânzeturi fine pentru căptușeli de haine. [Pr.: -si-er] – Bogasiu + suf. -ar. substantiv masculinbogasier
BOGASIÉR, bogasieri, s. m. (Învechit) Negustor care vindea diferite articole de manufactură, în special bogasiu. Populațiunea orașelor se compunea de meseriași și neguțători, împărțiți în isnafuri sau corporații: croitori,... bogasieri, lipscani. GHICA, S. A. 36. M-am însurat cu fiica fostului bogasier Hagi-Petcu. ALECSANDRI, T. 1223. – Pronunțat: -si-er. substantiv masculinbogasier
bogasier substantiv masculin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | bogasier | bogasierul |
plural | bogasieri | bogasierii | |
genitiv-dativ | singular | bogasier | bogasierului |
plural | bogasieri | bogasierilor |