boem definitie

BOÉM, -Ă s.m. și f. Om dezordonat, lipsit de mijloace, de siguranța zilei de mâine. // adj. Care corespunde firii sau felului de viață caracteristic unui asemenea om. [Pron. bo-em. / < fr. bohème]. substantiv masculin și femininboem

BOÉM, -Ă I. s. m. f. om, artist dezordonat, lipsit de mijloace materiale, fără siguranța zilei de mâine. II. adj. care corespunde firii, felului de viață caracteristice unui boem (I). III. s. f. mediu în care trăiesc boemii (I), viață de boem. (< fr. bohème) substantiv masculin și femininboem

BOÉM1, -Ă, boemi, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține Boemiei sau populației ei, privitor la Boemia sau la populația ei. 2. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Boemiei. – Lat. lit. Bohemus. substantiv masculin și femininboem

boém V. bohem. substantiv masculin și femininboem

BOÉM2, -Ă, boemi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană, mai ales literat sau artist, care duce o viață neregulată, disprețuind conveniențele sociale. 2. Adj. Care corespunde firii sau felului de viață caracteristic boemilor2 (1).Fr. bohème. substantiv masculin și femininboem

boém (din Boemia, de artist) adj. m., s. m., pl. boémi; adj. f., s. f. boémă, pl. boéme substantiv masculin și femininboem

BOÉM1, -Ă, boemi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Boemiei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Boemiei sau boemilor (1), privitor la Boemia ori la boemi. – Din n. pr. Boemia (derivat regresiv). substantiv masculin și femininboem

BOÉM2, -Ă, boemi, -e, s. m., s. f., adj. 1. S. m. și f. Persoană nonconformistă (de obicei artist sau scriitor) care duce o viață dezordonată. 2. Adj. Care corespunde firii sau felului de viață caracteristic boemilor2 (1). 3. S. f. Mediu în care trăiesc boemii2 (1); viață dusă de boemi2 (plină de privațiuni, dezordonată). – Din fr. bohème. substantiv masculin și femininboem

BOÉM1, -Ă, boemi, -e, s. m. și f. Persoană făcînd parte din poporul care locuiește în Cehoslovacia (în special în Boemia) și vorbește limba cehă. V. ceh. substantiv masculin și femininboem

BOÉM2, -Ă, boemi, -e, s. m. și f. Persoană care duce o viață dezordonată, privind cu nepăsare ziua de mîine și disprețuind conveniențele sociale. Fire de boem... scamatorul nu se gîndea la bătrînețe. SAHIA, N. 66. substantiv masculin și femininboem

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiboem

boem  substantiv masculin și feminin masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular boem boemul boe boema
plural boemi boemii boeme boemele
genitiv-dativ singular boem boemului boeme boemei
plural boemi boemilor boeme boemelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z