bodolán, hodolán și budulán (vest) n., pl. e (cp. cu rus. hodúli, picĭoroange, și bg. hodilo, talpă). Fam. Os mare și lung, maĭ ales al picĭoruluĭ. A-țĭ face de bodolane, a-țĭ face de cap, a te purta așa încît să-țĭ atragi o pedeapsă: lupu-șĭ face de bodolane. – În Olt. șod-. (N. Pl. Ceaur, 18). V. cocale. substantiv neutrubodolan
bodolan n. Mold. ciolan: acolo ți-or putrezi bodolanele. [Origină necunoscută]. substantiv neutrubodolan
bodolan substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | bodolan | bodolanul |
plural | bodolane | bodolanele | |
genitiv-dativ | singular | bodolan | bodolanului |
plural | bodolane | bodolanelor |