reduceri si promotii 2018
Definitie bodogănit - ce inseamna bodogănit - Dex Online

bodogănit definitie

BODOGĂNÍT, -Ă, bodogăniți, -te, adj. v. BODOGĂNI. – [DEX '98] adjectiv bodogănit

BODOGĂNÍT, bodogănituri, s. n. Faptul de a bodogăni.V. bodogăni. substantiv neutru bodogănit

bodogăní (bodogănésc, bodogănít), vb. – A bombăni, a boscorodi. – Var. bodrogăni, bod(r)ăgăni. Formație expresivă, probabil bazată pe mag. döbögni „a face zgomot” (Cihac, II, 483; Philippide, Principii, 155). – Der. bodogăneală, s. f. (boscorodeală). verb tranzitiv bodogăni

BODOGĂNÍ, bodogănesc, vb. IV. Tranz. A spune ceva încet și nedeslușit (exprimându-și supărarea); a mormăi. ♦ Intranz. A vorbi cu ciudă și supărare; a cârti, a bombăni. – Comp. magh. dobogni. verb tranzitiv bodogăni

bodogăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bodogănésc, imperf. 3 sg. bodogăneá; conj. prez. 3 să bodogăneáscă verb tranzitiv bodogăni

bodogănì v. Mold. 1. a mormăi: să bodogănești zi și noapte poveștile Franțujilor NEGR.; 2. a cicăli, a certa pentru lucruri de nimica: nu mai bodogăni, că parcă ești o moară stricată AL. [Și bodrogăni (spânul bodrogănind din gură CR.) = *bodorogăni, formațiune onomatopeică analoagă lui hodorogi]. verb tranzitiv bodogănì

BODOGĂNÍ, bodogănesc, vb. IV. Tranz. A bombăni supărat, spunând ceva nedeslușit. ♦ Intranz. A bombăni (de ciudă sau de supărare). – Et. nec. verb tranzitiv bodogăni

BODOGĂNÍ, bodogănesc, vb. IV. l. Tranz. A vorbi rostind cuvintele încet și nedeslușit; a mormăi. Orășanu își reciti isprava, întîi cu voce tare, apoi scăzută, apoi bodogănind-o ca un țîrcovnic. PAS, L. I 242. Tot cu cetitul și cu scrisul! Zău, trebuie să fi avînd un demirbaș (cap de fier) ca să bodogănești zi și noapte poveștile franțujilor. NEGRUZZI, S. I 221. ◊ A b s o l. Popa bodogănea pe la răscruci. LESNEA, C. D. 87. 2. Intranz. A vorbi cu ciudă și supărare, a protesta cu jumătate de gură; a cîrti, a bombăni. O bucată de vreme, lui Moș Gheorghe i se par toate pe dos. Merge, tot bodogănește și se uită cu de-amănuntul la toate celea. SP. POPESCU, M. G. 52. Ghiță... iese bodogănind. VLAHUȚĂ, O. A. 352. Unde-i giupîneasa Bălașa, să înceapă iar a bodo­găni? ALECSANDRI, T. I 336. ♦ Tranz. A cicăli, a bate la cap (pe cineva). O bodogănea mereu pe fată. -Prez. ind. pers. 3 sg. și: bodogăne (STANCU, D. 319). – Variantă: bodrogăní (CREANGĂ, P. 317) vb. IV. verb tranzitiv bodogăni

bodogănésc v. intr. (din dobogănesc; d. ung. dobogni, care vine d. dob, dobă. V. și mogorogesc și bondănesc). Est. Bombănesc, bondănesc, vorbesc încurcat și cu voce maĭ joasă de cĭudă orĭ din alăt cauză. – Și bondogănesc. În nord și bodrogănesc. V. blogodoresc. verb tranzitiv bodogănesc

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului bodogănit

bodogănit   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular bodogănit bodogănitul
plural bodogăniți bodogăniții
genitiv-dativ singular bodogănit bodogănitului
plural bodogăniți bodogăniților
bodogănit   masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular bodogănit bodogănitul bodogăni bodogănita
plural bodogăniți bodogăniții bodogănite bodogănitele
genitiv-dativ singular bodogănit bodogănitului bodogănite bodogănitei
plural bodogăniți bodogăniților bodogănite bodogănitelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z