BODICECÁ vb. tr. a aplica bodicecul. (< bodicec) verb tranzitivbodiceca
BODICECÁ, pers. 3 bodicechează, vb. I. Tranz. (Rar) A practica bodicecul, la hochei. – Din bodicec. verb tranzitivbodiceca
bodicecare | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | bodicecare | bodicecarea |
plural | bodicecări | bodicecările | |
genitiv-dativ | singular | bodicecări | bodicecării |
plural | bodicecări | bodicecărilor |