bocciu definitie

boccíu (boccíi), s. m.1. Latrinar, vidanjor. – 2. Grosolan, necioplit. Tc. boǵçi (Șeineanu, II, 55). adjectiv bocciu

BOCCÍU, -ÍE, boccii, adj. (Despre oameni) Care are trăsături grosolane, urâte. ♦ Fig. (Substantivat) Bădăran; om prost, nerod. – Tc. bokçi. adjectiv bocciu

bocciu, -ie, boccii adj. (pop.) urât, cu trăsături grosolane adjectiv bocciu

boccíŭ, -ie adj. (turc. bočky). Triv. Grosolan, ordinar: om, lucru bocciŭ. S.m. Vechĭ. Curățitor de latrine (bucciŭ). Tăĭetor de vite, parlagiŭ. adjectiv bocciŭ

boccíu (fam.) adj. m., f. boccíe; pl. m. și f. boccíi adjectiv bocciu

bocciu (bucciu) m. 1. cel ce taie vitele la zalhana; 2. fig. mitocan: nu face pentru d-ta să stai între boccii CAR. [Învechit bocciu, curățitor de latrine = turc. BOKČY]. ║ a. fam. 1. grosolan, ordinar vorbind de oameni sau de lucruri; 2. Mold. bucciu la cap, gros, tâmpit. adjectiv bocciu

BOCCÍU, -ÍE, boccii, adj. (Pop. și fam.; despre oameni) Care are trăsături grosolane, urâte. ◊ Nas bocciu = nas urât. ♦ Fig. (Substantivat; rar) Bădăran. – Din tc. bokçu „ticălos”. adjectiv bocciu

BOCCÍU, -ÍE, boccii, adj. (Regional, despre oameni) Care are trăsături grosolane, butucănoase, urîte. Flăcăul... s-a însurat cu alta, cu una boccie, cu avere. STANCU, D. 47. ♦ (Substantivat) Bădăran; om greu de cap, prost. Nu face pentru d-ta să stai între boccii. CARAGIALE, O. II 76. adjectiv bocciu

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului bocciu

bocciu   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular bocciu bocciul boccie boccia
plural boccii bocciii boccii bocciile
genitiv-dativ singular bocciu bocciului boccii bocciei
plural boccii bocciilor boccii bocciilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z