reduceri si promotii 2018
Definitie bocanc - ce inseamna bocanc - Dex Online

bocanc definitie

bocánc (bocánci), s. m. – Gheată rezistentă, botină. – Var. bocancă, bocînc(i), boconci. Mag. bakancs (Cihac, II, 483; Gáldi, Dict., 109). Se spune mai ales despre încălțămintea folosită în armată, fapt pentru care cuvîntul este cunoscut în toate regiunile. – Der. bocîncar, s. m. (cizmar). substantiv masculin bocanc

BOCÁNC, bocanci, s. m. Gheată de piele rezistentă, cu talpa groasă. – Magh. bakancs. substantiv masculin bocanc

bocánc s. m., pl. bocánci substantiv masculin bocanc

BOCÁNC, bocanci, s. m. Gheată din piele rezistentă, cu talpă groasă. – Din magh. bakancs. substantiv masculin bocanc

BOCÁNC, bocanci, s. m. Gheată de piele rezistentă, cu talpa groasă. Cadența bocancilor, zornetul fierului, Pe drumul de pulbere... Pleacă departe compania treia. BE­NIUC, V. 76. O piatră a drumului sună în depărtare, izbită de un bocanc. BOGZA, C. O. 117. – Variantă: bocáncă, bocănci (CAMIL PETRESCU, V. 79), s. f. substantiv masculin bocanc

bocáncĭ (Munt.) și bocóncĭ (Trans.) m. pl. (ung. bakancs, bokancs, id.). Filerĭ, ghete grosolane care ajung numaĭ pînă la glezne orĭ și maĭ sus, purtate, de ordinar, de țăranĭ și de soldațĭ pedeștrĭ: toțĭ bocanciĭ rupțĭ (Agrb. Înt. 180 și 182). – În Mold. f. art. bocîncile, d. un sing. bocîncă. substantiv masculin bocancĭ

a se răsti la bocanci expr. (glum.) a vomita. substantiv masculin aserăstilabocanci

bocî́ncĭ V. bocancĭ. temporar bocîncĭ

bocânci m. pl. botine cu curelușe, la cătanele austriace. [Ung. BAKANCS]. temporar bocânci

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului bocanc

bocanc   substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular bocanc bocancul
plural bocanci bocancii
genitiv-dativ singular bocanc bocancului
plural bocanci bocancilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z