bobușór m. (d. bob). Orașniță. substantiv masculinbobușor
bobușor m. plantă din familia leguminoaselor, numită și măzăriche, ale cării boabe servesc de nutreț porumbeilor (Vicia lathyroides). substantiv masculinbobușor
oreșniță f. plantă leguminoasă, numită și bobușor. [Cf. slav. OREHŬ, nucă]. substantiv masculinoreșniță
bobușor | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | bobușor | bobușorul |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | bobușor | bobușorului |
plural | — | — |