bobușor definitie
bobușór m. (d. bob). Orașniță. substantiv masculin bobușor
bobușór (plantă) s. m. substantiv masculin bobușor
bobușor m. plantă din familia leguminoaselor, numită și măzăriche, ale cării boabe servesc de nutreț porumbeilor (Vicia lathyroides). substantiv masculin bobușor
oreșniță f. plantă leguminoasă, numită și bobușor. [Cf. slav. OREHŬ, nucă]. substantiv masculin oreșniță
Sinonime, declinări si rime ale cuvantului bobușor
| bobușor | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | bobușor | bobușorul |
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular | bobușor | bobușorului |
| plural | — | — | |