bobotaie definitie

BOBOTÁIE, bobotăi, s. f. (Reg.) Flacără mare; vâlvătaie. – Din bobot + suf. -aie substantiv femininbobotaie

bobotáĭe f. pl. ăĭ (d. bobotesc, cu suf. aĭe). Trans. Olt. Flacără mare, pălălaĭe, vîlvătaĭe. substantiv femininbobotaĭe

bobotáie (reg.) s. f., art. bobotáia, g.-d. art. bobotắii; pl. bobotắi substantiv femininbobotaie

bobotaie f. Tr. flacără mare, flăcăraie. [V. boboti]. substantiv femininbobotaie

BOBOTÁIE, bobotăi, s. f. (Reg.) Vâlvătaie. – Bobot + suf. -aie sau contaminare între bobot și [vâlvă]taie. substantiv femininbobotaie

BOBOTÁIE, bobotăi, s. f. Flacără mare; vîlvătaie, vîlvoare. Pe dealul Tăurenilor se vedea bobotaia focurilor de la tîrlă. DAN, U. 52. Cu atita am noroc Că nu stau de fel în loc, Că m-aș aprinde de tot Ș-aș arde cu bobotaie, Ca și-o giradă de paie. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 339. substantiv femininbobotaie