bobot definitie

credit rapid online ifn

bóbot (bóbote), s. n.1. Flacără, flăcăraie. – 2. Acces, pornire, atac. – Var. bobotă. Creație expresivă, cf. sl. bobotŭ „zgomot”, bobotati „a face zgomot”, ngr. βωβός „tont”, sp. bobo.Der. bobotaie, s. f. (vîlvătaie, incendiu), format ca vîlvătaie, pălălaie; boboti, vb. (a lua foc, a se arde; a inflama). substantiv neutrubobot

BÓBOT, bobote, s. n. (Înv. și reg.) Flacără (care izbucnește deodată, pe neașteptate). ◊ (Astăzi în loc. adv.) În bobot(e) sau din bobote = fără rost, fără sens, la întâmplare. – Bg., sb. bobot. substantiv neutrubobot

credit rapid online ifn

bóbot n., pl. e (bg., sîrb. bobot, bubuitură. V. bobotă). Est. Fam. În bobote (rar în bobot), la noroc, la voĭa întîmplăriĭ: a înainta, a trage cu pușca în bobote. substantiv neutrubobot

bóbot (înv., reg.) s. n., pl. bóbote substantiv neutrubobot

BÓBOT, bobote, s. n. 1. (Înv. și reg.; precedat de „în”, „din”) Întâmplare. ◊ Expr. A vorbi (sau a umbla, a merge, a face ceva) în bobote (sau în bobot) = a vorbi (sau a umbla, a merge, a face ceva) fără rost, la întâmplare, fără socoteală, într-aiurea. 2. (Reg.) Acces (de furie, de mânie). [Var.: bóbotă s. f.] – Din bg., sb. bobot. substantiv neutrubobot

BOBÓT, bobote, s. n. 1. (Învechit și regional) Flacără (care izbucnește deodată, pe neașteptate). V. bobotaie, vîlvătaie. Un foc ce pe ceriuri în bobote deodată Noaptea fulgerînd se vede și stingîndu-se îndată... CONACHI, F. 277. ◊ (Azi mai ales în expr.) În (sau, mai rar, din) bobot (sau bobote) = de mîntuială, fără rost, (fă­cut) la întîmplare, într-o doară. Asta nu s-a spus în bobot, cum ar crede criticul. RUSSO, S. 6. Pe cînd noi dam în bo­bot, [turcul din cetate] trăgea în carne vie. ALECSANDRI, la TDRG. A vorbi în bobot (sau bobote) = a spune pe neașteptate ceva nepotrivit, a vorbi într-aiurea, în dodii; a aiura, a vorbi fără a ști cum stau lucrurile. Taci măi, zic eu, ce mai vorbești în bobote, că s-a mînie omul. CREANGĂ, A. 105. Vorbește în bobote pălămariul. Se vede că l-o amețit dragostea. ALECSANDRI, T. 911. A umbla (sau a merge) în bobote =a umbla (sau a merge) de­geaba, fără rost, la întîmplare, fără țintă. A zăcut vreo două ceasuri fără suflare, apoi, mergînd în bobote, s-a dus un­de îl puteau duce picioarele. PAS, L. I 81. Dacă cunoști dru­mul pe aici, hai să mergem pe unde o fi mai d-a dreptul... ori zici așa și mergi și tu tot ca mine, în bobote? VISSA­RION, B. 114. Mergea, cum se zice, în bobote; nu știa singură încotro. CONTEMPORANUL, VI 103. 2. (Transilv., în forma bobotă) Acces (de furie). Lelea Nastasie, într-o bobotă de mînie, dădu... pe Ileana. RETEGANUL, P. I 52. Variantă: (2) bóbotă s. f. substantiv neutrubobot

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluibobot

bobot  substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular bobot bobotul
plural bobote bobotele
genitiv-dativ singular bobot bobotului
plural bobote bobotelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z