BOBINÁ vb. I. tr. A înfășura (un fir, un cablu etc.) pe o bobină. [< fr. bobiner]. adjectiv bobina
BOBINÁ vb. I. tr. A înfășura (un fir, un cablu etc.) pe o bobină. [< fr. bobiner]. verb tranzitiv bobina
BOBINÁ vb. tr. a înfășura (un fir, un cablu) pe o bobină. (< fr. bobiner) verb tranzitiv bobina
BOBINÁ, bobinez, vb. I. Tranz. A înfășura, a depăna un fir, un cablu etc. (în jurul unei bobine). – Fr. bobiner. verb tranzitiv bobina
bobiná (a ~) vb., ind. prez. 3 bobineáză verb tranzitiv bobina
BOBINÁ, bobinez, vb. I. Tranz. A înfășura, a încolăci, a învârti un fir, un cablu etc. (în jurul unui mosor, al unei bobine). – Din fr. bobiner. verb tranzitiv bobina
BOBINÁ, bobinez, vb. I. Tranz. (întrebuințat și absolut; cu privire la un fir, un cablu, un film etc.) A înfășură, a depăna (în jurul unei bobine); a face bobină. verb tranzitiv bobina
bobinat | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | bobinat | bobinatul | bobinată | bobinata |
plural | bobinați | bobinații | bobinate | bobinatele | |
genitiv-dativ | singular | bobinat | bobinatului | bobinate | bobinatei |
plural | bobinați | bobinaților | bobinate | bobinatelor |