bobină definitie

BOBÍNĂ s.f. 1. Piesă cilindrică pe care se poate înfășura un fir, un cablu etc.; ansamblu compus din piesa aceasta și firul, cablul etc înfășurat pe ea. ♦ Înfășurare a unui fir într-o mașină sau într-un aparat electric. 2. Înfășurare a unui fir de ață, de sfoară etc. pe un bețișor, un mosor etc.; ghem. [< fr. bobine]. substantiv feminin bobină

BOBÍNĂ s. f. 1. suport cilindric pe care se poate înfășura un fir, un cablu, o peliculă sau bandă magnetică; ansamblu compus din acest suport și firul, cablul etc. înfășurat pe el. ◊ mosor. 2. element component al circuitelor electrice constituit din mai multe spire înfășurate în jurul unui suport dielectric sau feromagnetic. ♦ ~ de inducție = transformator electric din două înfășurări bobinate pe un singur miez de fier. (< fr. bobine) substantiv feminin bobină

bobină, bobine s. f. (er.) testicul. substantiv feminin bobină

*bobínă f., pl. e (fr. bobine). Mosor mic, cilindru din lemn pe care e înfășurată o ață saŭ o sîrmă electrică. substantiv feminin bobină

bobínă s. f., g.-d. art. bobínei; pl. bobíne substantiv feminin bobină

bobină f. mosor: hârtie velină în bobine. substantiv feminin bobină

BOBÍNĂ, bobine, s. f. Piesă cilindrică servind la înfășurarea aței, a unui cablu etc.; p. ext. ansamblu format din această piesă și firul înfășurat pe ea. ♦ (Electrotehnică) Ansamblu de spire în serie, format prin înfășurarea în comun a unuia sau a mai multor conductoare. ♦ Fire înfășurate (pe un suport) în așa fel încât să nu se deșire sau să se încurce. Bobină de ață.Fr. bobine. substantiv feminin bobină

BOBÍNĂ, bobine, s. f. Mosor de diverse forme, pe care se înfășoară ață, sârmă, cablu electric etc.; p. ext. mosorul împreună cu spirele înfășurate pe el. ♦ Spec. Ansamblu de spire format prin înfășurarea în serie a unuia sau a mai multor conductoare electrice. – Din fr. bobine. substantiv feminin bobină

BOBÍNĂ, bobine, s. f. 1. Piesă de forma unui cilindru (plin sau gol), limitat uneori la capete de două discuri, pe care se poate înfășură un fir, un cablu, un film foto­grafic sau cinematografic etc.; p. ext. ansamblu format din această piesă și firul înfășurat pe ea. ♦ (Electro­tehnică) Ansamblu de spire în serie, format prin înfășu­rarea în comun a uneia sau a mai multor conduc­toare. 2. Ghem sau fire înfășurate (de obicei pe un suport) în așa fel încît firul să nu se deșire și să nu se încurce. V. mosor. Bobină de ață. substantiv feminin bobină

BOBINÁ vb. I. tr. A înfășura (un fir, un cablu etc.) pe o bobină. [< fr. bobiner]. verb tranzitiv bobina

BOBINÁ vb. tr. a înfășura (un fir, un cablu) pe o bobină. (< fr. bobiner) verb tranzitiv bobina

BOBINÁ, bobinez, vb. I. Tranz. A înfășura, a depăna un fir, un cablu etc. (în jurul unei bobine). – Fr. bobiner. verb tranzitiv bobina

bobiná (a ~) vb., ind. prez. 3 bobineáză verb tranzitiv bobina

BOBINÁ, bobinez, vb. I. Tranz. A înfășura, a încolăci, a învârti un fir, un cablu etc. (în jurul unui mosor, al unei bobine). – Din fr. bobiner. verb tranzitiv bobina

BOBINÁ, bobinez, vb. I. Tranz. (întrebuințat și absolut; cu privire la un fir, un cablu, un film etc.) A înfășură, a depăna (în jurul unei bobine); a face bobină. verb tranzitiv bobina

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului bobină

bobină   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular bobi bobina
plural bobine bobinele
genitiv-dativ singular bobine bobinei
plural bobine bobinelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z