BOAIÓU s.n. Cameră subțire plasată în anvelopa unei biciclete de curse. [Pl. -uri, var. baieu s.n. / < fr. bayau]. substantiv neutruboaiou
BOAIÓU, boaiouri, s. n. Bandaj al roții unei biciclete (de curse), format dintr-o cameră de cauciuc cu pereții subțiri, îmbrăcată într-o anvelopă. [Pr.: boa-iou] – Cf. fr. boyau. substantiv neutruboaiou
boaiou substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | boaiou | boaioul |
plural | boaiouri | boaiourile | |
genitiv-dativ | singular | boaiou | boaioului |
plural | boaiouri | boaiourilor |