boțișor definitie

boțișór (pop.) s. n., pl. boțișoáre substantiv neutru boțișor

BOȚIȘÓR, boțișoare, s. n. Diminutiv al lui boț1. – Boț + suf. -ișor. substantiv neutru boțișor

BOȚIȘÓR, boțișoare, s. n. Diminutiv al lui boț. Eu mă uit țintă, c-o poftă de care mi-e rușine, la un boțișor de icre negre, cît o nucă, așezat frumos pe-o frunză de viță. VLAHUȚĂ, O. A. II 84. Boțișor de gheață rece, Vara vine, iarna trece. SEVASTOS, C. 165. substantiv neutru boțișor

BOTIȘÓR, botișoare, s. n. Diminutiv al lui bot. substantiv neutru botișor

BOȚIȘÓR, boțișoare, s. n. Diminutiv al lui boț1. substantiv neutru boțișor

botișór s. n., pl. botișoáre substantiv neutru botișor

BOTIȘÓR, botișoare, s. n. Diminutiv al lui bot. – Bot + suf. -ișor. substantiv neutru botișor

BOTIȘÓR, botișoare, s. n. Diminutiv al lui bot (1). Nu mi-ai scoate oare ochii Cu-ascuțitul botișor? EMINESCU, O. IV 369. ◊ Expr. A avea pufușor pe botișor = a trăda, prin anumite semne exterioare, fapte reprobabile săvîrșite anterior. Puișor cu caș la botișor, se spune unui om tînăr, fără experiență, neștiutor, pentru care avem indulgență. substantiv neutru botișor

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului boțișor

boțișor   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular boțișor boțișorul
plural boțișoare boțișoarele
genitiv-dativ singular boțișor boțișorului
plural boțișoare boțișoarelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z