BLÚMING s.n. Laminor care se folosește la laminarea blumurilor. [Pl. -guri. / < engl. blooming]. substantiv neutrubluming
BLÚMING s. n. laminor pentru obținerea blumurilor. (< engl., fr. blooming) substantiv neutrubluming
BLÚMING, bluminguri, s. n. Laminor puternic folosit la laminarea blumurilor. – Fr. blooming (<engl.). substantiv neutrubluming
blúming s. n., pl. blúminguri substantiv neutrubluming
BLÚMING, bluminguri, s. n. Laminor folosit pentru obținerea blumurilor. – Din engl. blooming. substantiv neutrubluming
BLÚMING s. m. Laminor puternic folosit pentru subțierea unor lingouri mari. substantiv neutrubluming
bluming substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | bluming | blumingul |
plural | bluminguri | blumingurile | |
genitiv-dativ | singular | bluming | blumingului |
plural | bluminguri | blumingurilor |