blondin definitie

BLONDÍN, -Ă adj. (adesea s.f.) Blond(ă). [< fr. blondin]. adjectiv blondin

BLONDÍN, -Ă adj., s. m. f. blond. (< fr. blondin) adjectiv blondin

BLONDÍN, -Ă, blondini, -e, adj. Blond. ♦ (Substantivat, f.) Femeie cu părul blond. – După fr. blondin. adjectiv blondin

*blondín, -ă adj. (fr. blondin). Cam blond, bălăĭor. adjectiv blondin

blondín adj. m., s. m., pl. blondíni; adj. f., s. f. blondínă, pl. blondíne adjectiv blondin

blondin m. tânăr cu părul blond; blondină, bălăioară, fată cu părul bălaiu. adjectiv blondin

BLONDÍN, -Ă, blondini, -e, adj., s. m. și f. Blond. – Din fr. blondin. adjectiv blondin

BLONDÍN, -Ă, blondini, -e, adj. (Rar) (Despre culoarea părului sau despre chipul unei persoane) Blond. Îmbaieră mînile-n părul blondin. COȘBUC, P. II 207. ♦ (Substantivat, f.) Femeie cu părul blond. adjectiv blondin

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului blondin

blondin   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular blondin blondinul blondi blondina
plural blondini blondinii blondine blondinele
genitiv-dativ singular blondin blondinului blondine blondinei
plural blondini blondinilor blondine blondinelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z