blondin definitie

BLONDÍN, -Ă adj. (adesea s.f.) Blond(ă). [< fr. blondin]. adjectivblondin

BLONDÍN, -Ă adj., s. m. f. blond. (< fr. blondin) adjectivblondin

BLONDÍN, -Ă, blondini, -e, adj. Blond. ♦ (Substantivat, f.) Femeie cu părul blond. – După fr. blondin. adjectivblondin

*blondín, -ă adj. (fr. blondin). Cam blond, bălăĭor. adjectivblondin

blondín adj. m., s. m., pl. blondíni; adj. f., s. f. blondínă, pl. blondíne adjectivblondin

blondin m. tânăr cu părul blond; blondină, bălăioară, fată cu părul bălaiu. adjectivblondin

BLONDÍN, -Ă, blondini, -e, adj., s. m. și f. Blond. – Din fr. blondin. adjectivblondin

BLONDÍN, -Ă, blondini, -e, adj. (Rar) (Despre culoarea părului sau despre chipul unei persoane) Blond. Îmbaieră mînile-n părul blondin. COȘBUC, P. II 207. ♦ (Substantivat, f.) Femeie cu părul blond. adjectivblondin

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiblondin

blondin adjectiv		masculin		feminin
blondin adjectiv		nearticulat	articulat	nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	blondin	blondinul	blondină	blondina
nominativ-acuzativ	plural	blondini	blondinii	blondine	blondinele
genitiv-dativ	singular	blondin	blondinului	blondine	blondinei
genitiv-dativ	plural	blondini	blondinilor	blondine	blondinelor

Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z