blond definitie

blond (blóndă), adj. – Bălai, cu părul auriu. Fr. blond. – der. blondă, s. f. (înv., dantelă de mătase); blondin, adj. (blond), folosit în poezia romantică și format pe baza it. biondino, fr. blondin. adjectivblond

BLOND, -Ă adj. (Despre păr, ten etc.) Deschis la culoare, gălbui, bălai. ◊ Bere blondă = bere de culoare deschisă, gălbuie. // s.m. și f. Om cu părul, cu tenul blond. [< fr. blond]. adjectivblond

BLOND, -Ă I. adj. (despre păr, ten) deschis la culoare, gălbui, bălai. ♦ bere ~ă = bere de culoare deschisă. II. s. m. f. bărbat, femeie cu părul, cu tenul blond; blondin(ă). (< fr. blond) adjectivblond

BLOND, -Ă, blonzi, -de, adj. (Despre păr) De culoare deschisă, care bate înspre galben; bălai; p. ext. (despre oameni) cu astfel de păr. ◊ Bere blondă = bere de culoare deschisă, gălbuie. ♦ (Substantivat) Persoană cu părul de culoare deschisă, care bate înspre galben. – Fr. blond. adjectivblond

*blond, -ă adj. (fr. blond). Bălan, bălaĭ, galben (vorbind de păr). adjectivblond

blond adj. m., s. m., pl. blonzi; adj. f., s. f. blóndă, pl. blónde adjectivblond

blond a. de o coloare mijlocie între roșu și castaniu deschis: Nilul mișcă valuri blonde pe câmpii cuprinși de Maur EM. ║ m. om cu părul blond și cu ochi albaștri. adjectivblond

BLOND, -Ă, blonzi, -de, adj. (Despre păr) De culoare deschisă, gălbui, galben, bălai, codalb. ♦ (Despre oameni) Care are păr de culoare deschisă; bălai, blondin. ♦ (Substantivat) Persoană cu păr și cu ten de culoare deschisă; bălan. ◊ Bere blondă = bere de culoare deschisă, gălbuie. – Din fr. blond. adjectivblond

BLOND, -Ă, blonzi, -de, adj. (Despre culoarea părului sau a tenului, p. ext. despre oameni; în opoziție cu brun, brunet, smead, oacheș) De culoare deschisă, care bate în galben; bălai, bălan. Copila mea cu lungi și blonde plete. EMINESCU, O. I 200. Peste capul blond al fetei zboară florile ș-o plouă. EMINESCU, O. I 154. Nu le-ar putea cineva deosebi dacă... n-ar fi una brună și alta blondă. NEGRUZZI, S. I 327. ◊ Bere blondă = be­re de culoare galbenă-deschis. ♦ (Substantivat) Persoană cu chipul sau părul blond. Avea... obraji grași, pufoși, de blondă ce încărunțește. DUMITRIU, B. F. 37. adjectivblond